Prăjiturile mamei

 

Uşor fulguieşte

         Dospesc sub zăpadă

                              paşii mici

         şoşonii tăiaţi în cioburile

                     dimineţii sticloase

Nu se leagă nimic!

Poezia se fărâmiţează ca un aluat îngheţat.

Sunt copila cu degete reci în mănuşile strâmte

Culege-mă ca pe floarea amorţită şi singură foarte

Pieptarul tău are nasturi de caş

şorţul tău e o pajişte înflorită

ochii tăi migdalaţi îngenaţi verzi gălbiori mâţişori

Zăpada-pulbere de vanilie albă se cerne lin

                                                        lin.

Monica Rohan

Prăjitura mamei

» anul XXI, 2010, nr. 11 (246)