Reflex…

 

      Versuri

      de vreascuri arzând…

Tămâie de cedru spre cer suitoare

             inima-flacără

pentru ce

                oare

                         mai doare

când şarpele păcii-i eşarfă sonoră

                      şerpuindu-şi

                      vocalele carele vor să

          se-nşiruie-n horă de vorbe

                                                şoptite

          -n urechea cenuşii:

Sst!

este şi nu e

fumul acesta-aromat, de tămâie

                   rar

                   ritmat

                   diafan, rarefiat

nafaid şi faiadin, afanid şi lin

                                            suspin…

                                                     sst.

Monica Rohan

Reflex...

» anul XXI, 2010, nr. 11 (246)