In Memoriam Mircea Ghiţulescu 

 

 

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă, în ziua de 17 octombrie 2010, a scriitorului Mircea Ghiţulescu, critic literar şi cronicar dramatic de largă reputaţie, autor dramatic şi romancier.

            Mircea Ghiţulescu s-a născut la 14 august 1945, în comuna  Cuca, judeţul Argeş. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj (1964-1969). În perioda studenţiei şi după aceea a făcut parte din grupul literar din jurul revistei Echinox. A obţinut doctoratul în estetica teatrului, cu teza Direcţii estetice în comedia contemporană, la Universitatea Naţională de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti, în 1995. A fost profesor de limba şi literatura română la Liceul din Întorsura Buzăului, jud. Covasna (1969-1970), ziarist la Cuvântul liber din Sfântu Gheorghe (1970), din nou profesor la liceul din comuna Iara, Cluj (1970-1972), inspector al teatrelor la Comitetul de Cultură al judeţului Cluj (1972-1978), director al Teatrului de Păpuşi din Cluj-Napoca (1978- 1980 şi 1991), redactor la revista Steaua din Cluj-Napoca (1985-1989), director al Direcţiei teatrelor din Ministerul Culturii (1990-1992), director artistic al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca (1992-1993), consilier al directorului general al Televiziunii Române (1993-1994), secretar al Uniu­nii Scriitorilor din România (2000-2005). A fost director fondator al revistei Drama în 2001.

            Mircea Ghiţulescu a debutat în revista Echinox, 9/1969, cu piesa de teatru într-un act Strada teilor, şi  editorial cu volumul de povestiri Oraşul fără somn (Dacia, 1978). Au urmat volumele Alecsandri şi dublul său, eseuri, Albatros, 1980 (Premiul atm); Omul de nisip, roman, Dacia, 1982 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj); O panoramă a literaturii dramatice române contemporane, Albatros, 1984; Oglinda lui Narcis, roman, Dacia, 1986; Wiener Walzer, roman, Albatros, 1999 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti). Opera sa capitală este Istoria literaturii dramatice române contemporane (1900-2000), Albatros, 2000. Pentru aceasta a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru-aict, Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor, Premiul „I. L. Caragiale“ al Academiei Române. A mai publicat Cartea cu artişti: Teatrul românesc contemporan, 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România). A publicat numeroase prefeţe, studii, eseuri, antologii şi un număr imens de cronici teatrale şi literare în cele mai importante publicaţii de cultură, a condus jurii de festivaluri teatrale în ţară şi în străinătate. A organizat festivaluri de teatru şi „Clubul dramaturgilor“, manifestare esenţială pentru dramaturgia contemporană.

            Pe parcursul unei cariere de scriitor şi cronicar teatral de peste 40 de ani, Mircea Ghiţulescu a fost un neobosit susţinător al valorilor literare şi teatrale, al dramaturgiei naţionale. S-a bucurat de aprecierea şi prietenia confraţilor, a regizorilor şi actorilor, a străbătut ţara şi lumea în căutarea teatrului de calitate, scriind despre el cu înaltă competenţă şi dăruire maximă. Pentru activitatea sa exemplară, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer. 

            Prin dispariţia lui Mircea Ghiţulescu, literatura română, teatrul românesc şi lumea noastră literară suferă o grea, ireparabilă pierdere.

 

(Horia Gârbea)

Horia Gârbea

In Memoriam Mircea Ghiţulescu

» anul XXI, 2010, nr. 11 (246)