Noapte albă

 

Maria Moravskaia

 

(1889-1947)

  

Cele mai apropiate clădiri 

Au devenit ceţos-îndepărtate, 

Cele mai clare turnuri 

Au devenit noros-fragile. 

Şi pietrei celei mai negre  

I-i dată o mare milostivenie – 

De-a fi sinilie-străluminată, 

Uşor spre-a se contopi cu cerul.

   

Acolo, pe celălalt mal, 

Ar fi case, catedrale, uzine 

Sau un lanţ de munţi violeţi? 

Într-adevăr? – munţi liliachii 

Cu nuanţe vineţii-zmeurii, 

Cu creste straniu ştirbite 

Verdeaţa tărâmurilor necunoscute.  

 

Neva, lărgită de întuneric, 

Deveni o uriaşă mare. 

Marea mare a Nevei 

Extra limite şi state. 

Marea zmeuriu-vineţie, 

Fumurie, pală, somnoroasă, 

Ce apăru ca o fugitivă minune 

În noaptea albă.

   

Aerienele turnuleţe subţiri 

Ale minunatului locaş oriental 

Şi îngustele turnuri-moschee 

Şi înstelatele bolţi. 

Tainicul, nordicul palat 

Şi vechea cetate 

Şi vârful conic al Amiralităţii 

Zburând spre roza săgeată.

   

Pe treptele gri ale cheiului 

Veşnic, veşnic umede 

Tandri sfincşi severi 

Din depărtatul pustiu secetos. 

Lor, bătrânilor, deja 

Nu le e trist a se afla pe pământ străin, 

Pe ei, bătrânii, îi leagănă atent 

Vineţiu-curcubeica ceaţă.

 

  (1916)    

Descărcarea albastră

 

Arseni Nesmelov

 

(1889-1945)

1

 

Clopoţel de argint în clinchet, – 

Peste o steblă subţire – viespea, 

Şi în creierul împovărat de visare 

Minuni se târăsc, câteva. 

Îşi desfăcură pumnişorii  

Neuroni în prag de hibernare 

Şi dulce se pupă cu spălătoreasa, 

Iar acoperişul sărută arcuşuri lunare. 

Şi un paznic slăbănog şi gri 

(Leoarcă de-a-ngândurării sudoare) 

De la uşa sferei subconştiinţei 

Descuie şi aruncă lacătul mare.

 

   Traducere şi antologie de Liviu Butnaru

Traducere de Leo Butnaru

Noapte albă

» anul XXI, 2010, nr. 10 (245)