Creştinism şi iudaism

 

Alexander Baumgarten

 

Volumul Fraţii mai mari: Întâlniri cu iudaismul, semnat de profesorul Andrei Marga şi publicat de Editura Hasefer din Bucureşti, cu un cuvânt-înainte al dr. Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, reprezintă o sinteză solidă şi impresionantă a lucrărilor dedicate de autor civilizaţiei şi culturii iudaice. Volumul reuneşte câteva studii care fixează, în analize memorabile, etapele fundamentale ale istoriei intelectuale a reprezentărilor pe care cultura europeană şi le-a format despre iudaism, împreună cu o responsabilă şi continuă reflecţie filosofică, istorică şi morală asupra condiţiilor în care geneza şi evoluţia antisemitismului european s-au împletit cu cele mai frământate etape ale istoriei europenităţii înseşi. Volumul este, dincolo de diversitatea abordărilor, expresia unui respect avizat şi a unei profunde înţelegeri a cauzelor care explică raporturile culturale şi politice care au angajat creştinismul şi iudaismul de-a lungul întregii lor istorii. În acelaşi timp, volumul străluceşte printr-o eleganţă compoziţională, privilegiind, la începutul şi finalul său, două figuri feminine de prim rang ale culturii iudaice, întrucât debutul volumului îl constituie un studiu-monografie dedicat filosofiei Hannei Arendt şi se încheie printr-un dialog între profesorul Andrei Marga şi doamna rabin dr. Eveline Goodmann-Thau.

Unitatea volumului se sprijină pe patru piloni principali, care rezultă din meditaţia profesorului Andrei Marga asupra istoriei iudaice şi a problemelor modernităţii europene, o meditaţie trecută printr-o bibliografie imensă, care înregistrează cu o forţă intelectuală unificatoare cele mai semnificative momente ale manifestării spirituale a iudaismului pe parcursul întregii sale istorii, împreună cu ambientul cel mai divers de receptare continentală a lui. Un prim pilon este cel al dialogului confesional: el constă în valorificarea atitudinii catolicismului contemporan de după Conciliul Vatican II, atitudine pentru care celebra sintagmă adresată de papa Ioan Paul al II-lea evreilor, numiţi prin ea „fraţi mai mari“, este emblematică. Ea înseamnă, pentru profesorul Andrei Marga, descoperirea unui areal generos de cercetare teologică, în care creştinismul îşi poate sonda fundamentele vetero-testamentare pentru a-şi înţelege profunda apropiere şi tematizare comună a naturii divine cu spiritualitatea iudaică. Pledoaria, pe acest prim pilon al cărţii, pentru dialogul confesional şi pentru descoperirea comună a soluţiilor ardente la problemele politice şi spirituale ale lumii contemporane este o evidenţă.

Al doilea pilon al studiilor reunite în acest volum este teza (argumentată irefutabil prin invocarea surselor istorice de autoritate şi a exegezei contemporane autorizate a problemei, de la arheologie la critica textuală şi de la istoria doctrinară la filosofia religiei) conform căreia revenirea cu date precise la personalitatea originară a lui Iisus ca la un izvor autentic de sens atât pentru creştinism, cât şi pentru iudaism poate oferi exemplul solid al întâlnirii spirituale autentice a celor două mari religii monoteiste. Din această perspectivă, teologia lui Hans Küng şi celebra lucrare a teologului german Das Judentum (2001) reprezintă pentru profesorul Andrei Marga unul dintre cele mai importante repere ale gândirii teologice contemporane şi o sursă redutabilă de argumente în vederea descoperirii sursei originare a culturilor monoteiste supuse analizei.

Al treilea pilon este orizontul strict filosofic angajat în analiză, care transpare discret la fiecare rând al cărţii şi care devine evident şi este rostit explicit în numeroase pasaje: primatul filosofic al paradigmei comunicaţionale iniţiate de Jürgen Habermas. Acest aspect este completat de faptul că această paradigmă a comunicării civice se naşte pe solul fecund al analizelor politice ale modernităţii semnate de H. Arendt, dar şi de faptul că unul dintre cele mai celebre exponente culturale ale ei este bine-cunoscutul dialog al filosofului german cu fostul cardinal Joseph Ratzinger, actualul papă Benedict al xvi-lea. Tema fundamentală angajată în acest „pilon“ al cărţii ţine de conceperea societăţii în contextul practicii unei comunicări nedistorsionate, care poate conduce la eliberarea de ideologii şi de încheierea definitivă a experienţelor catastrofale din punct de vedere uman, religios şi moral ale primei jumătăţi a secolului xx. O asemenea temă conduce limpede la legarea paradigmei comunicaţionale de un nou şi generos mod de raportare a credinţei la raţiune, un mod în care tema subordonărilor din oricare sens ale celor doi termeni reprezintă numai un fapt al memoriei culturale.

Al patrulea pilon îl reprezintă reconstrucţia istoriei intelectuale, strâns împletită de fiecare dată cu un rechizitoriu moral ferm la adresa celor mai variate manifestări ale antisemitismului european al ultimelor veacuri. Reconstrucţia intelectuală pe care o practică profesorul Andrei Marga are mai multe accepţii în acest volum: într-un sens, este vorba despre o erudită reconstrucţie a conceptului Kabbalei, valorificată ca o importantă tradiţie contributoare la ansamblul cultural european şi la dezbaterile intelectuale a diferite secole (medievale sau moderne); în alt sens, este vorba despre evocarea captivantă a figurii lui Maimonide în contextul ascensiunii aristotelismului arabizant şi neoplatonizant al Evului Mediu latin; în alt sens, mai strict, este vorba despre reconstrucţia temei hegeliene a statului teleologic, dar şi despre înţelegerea profundă a consecinţelor istorice grave ale ascensiunii naţional-socialismului german, reconstrucţie dublată de expunerea temeiurilor justificate ale adoptării modelului social al „conştiinţei posibilităţii“ comunicaţionale, în contrapondere cu tema hegeliană pomenită. Pledoaria în favoarea societăţii comunicaţionale se află, în acest volum, în strânsă corelaţie cu câteva rechizitorii morale ferme ale Holocaustului („Laboratorul destrucţiei“, „Despre crimele secolului“).

Am îndrăzni să spunem că aceşti patru piloni argumentativi se regăsesc în formule diferite şi captivante de-a lungul studiilor prezente în volum. Fie că este vorba despre o seducătoare analiză succintă a operei Hannei Arendt („Hannah Arendt şi istoria“) sau de istoriografia cristică („Iisus în noile abordări creştine şi iudaice“), sau de evidenţierea modului în care Franz Rosenzweig iniţiază etica existenţială a conştientizării orizontului morţii în cultura europeană, temele de meditaţie ale profesorului Andrei Marga se împletesc armonios, erudit şi convingător în fiecare dintre aceste subiecte abordate. Construcţia instituţională care este intim legată de concepţiile autorului este ilustrată prin publicarea, la finele volumului, a unor documente iniţiate de rectorul şi ministrul Andrei Marga privind susţinerea studiilor iudaice şi a întâlnirilor româno-israeliene. Volumul reprezintă, din această perspectivă, o pledoarie unitară în favoarea unei abordări multiculturale a dialogului istoric şi actual dintre iudaism şi creştinism.

 

Alexander Baumgarten

Creştinism şi iudaism

» anul XXI, 2010, nr. 10 (245)