Andrei Marga despre Joseph Ratzinger

  

Constantina Raveca Buleu

 

Discursul filosofic rafinat cu care ne-a obişnuit Andrei Marga se îmbină din nou cu propensiunea sa spre cultura teologică şi cu extensiile ei în orizontul civilizaţiei actuale în Absolutul astăzi: Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger, volum apărut în acest an la Editura Eikon din Cluj-Napoca. Mai mult decât bine-venită, fiindcă umple un gol în exegeza noastră, această carte oferă o imagine totalizantă a personalităţii şi gândirii filosofice şi teologice a cardinalului Joseph Ratzinger (papa Benedict al xvi-lea), compensând prezenţa redusă a operei teologului german în spaţiul cultural şi editorial românesc, carenţă corectată, de-a lungul ultimilor ani, tot prin eforturile profesorului Andrei Marga şi ale soţiei sale Delia, traducătoarea unor texte de referinţă.

Asumată conştient de către autor, provocarea unei tradiţii care se sustrage prescriptiv interferenţelor dintre filosofie şi teologie plasează Absolutul astăzi: Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger – concepută, în mod programatic, ca scrutare a operei unui teolog prin lentila unui filosof – sub semnul rarităţii, al dificultăţii exegetice inerente şi al ineditului intelectual. Ieşirea din sfera autosuficientă a filosofiei devine cu atât mai necesară în demersul profesorului Marga, cu cât obiectul analizei sale demonstrează, la rândul său, depăşirea voluntară a la fel de autosuficientului domeniu teologic, în încercarea constantă de a găsi răspunsuri de ordin general şi teoretic la problemele umanităţii. Graţie acestor atitudini complementare, prin care dialogul se încheagă firesc, întâlnirea culturală dintre filosoful cu deschidere teologică Andrei Marga şi teologul-filosof Joseph Ratzinger are loc la un nivel nuclear, atât autorul monografiei, cât şi protagonistul ei evoluând oarecum ex-centric în raport cu norma acreditată, amândoi dovedindu-se „conservatori“ acolo unde norma ar impune relativisme şi originali, liberali chiar, acolo unde norma prevede, dimpotrivă, repliere şi închidere.

Exerciţiul intelectual transgresiv al autorului nu este incompatibil cu admiraţia faţă de personalitatea lui Joseph Ratzinger, apreciat drept „unul dintre cei mai inovativi şi prolifici teologi din modernitatea târzie“, cu certe contribuţii filosofice, datorate mai cu seamă conceptualizării condiţiei umane de astăzi. În Absolutul astăzi..., Andrei Marga analizează cu precădere „perspectivele noi şi iniţiativele de gândire datorate lui Joseph Ratzinger“, rezultatul fiind o monografie suplă, profundă, structurată pe temele majore ale operei teologului german. Pivotul întregului discurs îl reprezintă Absolutul, readus în prim-planul dezbaterilor teologice şi filosofice de către Joseph Ratzinger însuşi, în plină epocă a relativismelor culturale şi teologice de tot felul. Astfel, în termenii gândirii Cardinalului, creştinismul nu poate accepta relativismul, ci trebuie să-şi afirme la tot pasul propensiunea către Absolut, derivată din universalismul moştenit din religia iudaică. Ea trebuie, arată teologul, dusă până la capăt, în direcţia desprinderii de orice particularism naţional, ceea ce face din raportarea la Om o finalitate privilegiată.

Preferinţa acordată Absolutului şi propovăduirea unor valori ferme într-o lume relativizantă, intrată în criză prelungită, sunt responsabile de eticheta de „conservator“ de care Joseph Ratzinger se bucură în lumea Bisericii (variantă soft, dacă ne gândim la apelative jurnalistice alternative, precum „Panzerkardinal“ sau „Rottweilerul lui Dumnezu“), etichetarea dovedindu-se facilă în lipsa aprofundării relaţiei sale cu tradiţia şi a ignorării întregii biografii culturale a Papei. Opunându-se unor asemenea reducţii clişeizante, Andrei Marga precizează:

 

Teza mea – formată parcurgând scrierile lui Joseph Ratzinger şi monografii ce i s-au dedicat – este că opţiunea pentru valori ferme, desfăşurată dinăuntrul unei concepţii teologice şi filosofice sprijinită pe Augustin şi într-o lume provocativă la adresa tradiţiei, este centrul de coagulare al personalităţii teologice şi filosofice cu o pondere intelectuală şi un rol atât de covârşitor astăzi a lui Joseph Ratzinger.

 

Pentru a demonstra acest lucru – teză fundamentală, de altfel, a monografiei sale –, Andrei Marga urmăreşte hermeneutic fiecare etapă bibliografică şi tematică a evoluţiei gândirii lui Joseph Ratzinger: începuturile edificării concepţiei teologice şi filosofice în lucrarea de doctorat despre Augustin şi în scrierea de habilitare despre Bonaventura, concepţia despre aggiornamento (cu atât mai interesantă, cu cât Joseph Ratzinger a participat la sesiunile Conciliului Vatican ii), fraternitatea creştină (într-un context comparativ, care ilustrează amplitudinea culturală majoră a Cardinalului), specificarea creştinismului, conceptul de revelaţie, interpretarea Scripturilor, asumarea ascendenţei iudaice a creştinismului, structurarea Bisericii, relaţia dintre religie şi politică, raporturile dintre teologie şi filosofie, criza morală, sursele şi şansele Europei, criza valorilor sau concepţia asupra raţiunii.

Joseph Ratzinger – arată profesorul Marga – afirmă în mod constant realitatea divinităţii, libertatea şi răspunderea omului în faţa lui Dumnezeu, însă, bine ancorat în istoria fenomenelor culturale şi sensibil la dilemele timpului în care trăieşte, demonstrează un „progresism“ aparte, care armonizează idealul revenirii la sursele biblice şi patristice ale creştinismului cu dorinţa de schimbare în Biserică, restaurarea unităţii creştinilor – cu recunoaşterea imposibilităţii realizării unei reunificări efective în contextul tendinţei de fragmentare din interiorul diferitelor biserici –, critica relativismului cu valorificarea, prin compensaţie, a tradiţiei Bisericii, consolidarea componentei ecleziale a creştinismului cu întărirea „colegialităţii“ în dauna puterii papale, „convorbirea“ dintre Biserică şi oamenii epocii cu responsabilitatea ei socială, restabilirea orientării cristocentrice cu interpretarea dezvoltării postbelice a cercetării istorice a ceea ce s-a petrecut în Ţara Sfântă înainte de naşterea lui Iisus, în timpul vieţii Sale pământeşti şi după răstignire, clarificând astfel relaţia dintre „Iisus escatologic“ şi „Iisus istoric“.

Sensibilitatea filosofului-teolog faţă de situaţia actuală a umanităţii duce la constatarea faptului că „maladia propriu-zisă a lumii modene este deficitul moral“. În mod simetric, soluţia este dată de teologul-filosof, ea neputând fi alta decât credinţa în Dumnezeu. De altfel, Absolutul astăzi: Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger insistă asupra acuităţii diagnostice a lui Joseph Ratzinger, Andrei Marga considerând că „scrierile sale pot fi citite cu folos ca diagnoze ale stării spirituale a timpului“. Un exemplu în acest sens îl reprezintă anunţarea cu francheţe a crizei Europei de după anii ’90, în ciuda multor curente optimiste. În aceeaşi ordine de idei se înscrie teza potrivit căreia democraţia nu oferă, de la sine, o chezăşie de permanenţă, ea fiind periclitată prin degradarea valorilor imponderabile (culturale, filosofice, sufleteşti), ceea ce impune în mod necesar o asumare inevitabilă a conţinuturilor spirituale, sinonime, în tradiţia europeană, cu creştinismul.

Preocuparea constantă a lui Joseph Ratzinger de a contracara ostilitatea celor care consideră că teologia şi filosofia sunt discipline disparate şi de a restabili comunicarea lor ţine seama de tripla relaţie dintre cele două domenii, de faptul că amândouă abordează întrebările originare ale omului, amândouă ajung la abordări ontologice şi amândouă rămân solidare cu raţiunea. În gândirea lui Joseph Ratzinger, apelul la raţiune este chemat să corecteze derapajele modernităţii şi să lanseze o schimbare culturală pe scară mare, în care – demonstrează profesorul Marga – un rol important este jucat de universitate, înţeleasă ca „universitas“, instituţie răspunzătoare de redescoperirea unităţii cunoaşterii şi de contracararea tendinţelor de fragmentare şi de absenţă a comunicabilităţii, promovând în consecinţă un nou umanism.

Volumul lui Andrei Marga radiografiază avizat şi profund opera şi ideile lui Joseph Ratzinger, apelând chiar la secvenţe biografice atunci când autorul consideră necesară sublinierea unor elemente ale personalităţii Cardinalului sau lămurirea unor zvonuri care-l au drept protagonist. Un astfel de caz este „divergenţa istorică“ dintre Joseph Ratzinger şi controversatul teolog elveţian Hans Küng, căreia exegetul îi acordă un spaţiu de lucru generos şi lămuritor.

 

Există oameni – notează Andrei Marga – şi chiar Oameni, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, chiar dacă voinţa de discreţie este uneori caracteristică. Este însă reconfortant să observi, printre mulţii indivizi volatili, dar zgomotoşi, din societăţile modernităţii târzii, Oameni ce se înalţă cu discreţie şi fermitate, în pofida curentelor, şi care constituie repere. Un astfel de Om este Joseph Ratzinger, actualul Papa Benedict al xvi-lea.

 

Pasajul de mai sus reafirmă şi justifică admiraţia deschisă a autorului pentru Joseph Ratzinger, însă atitudinea sa elogioasă n-ar putea fi completă fără dimensiunea intelectuală a subiectului pe care şi l-a propus spre cercetare:

 

Opera de până acum a lui Joseph Ratzinger a contribuit mai mult decât opera oricărui alt teolog de astăzi la a modifica scena intelectuală a lumii într-o direcţie precisă: reintegrarea teologiei, alături de filosofie, ştiinţă, artă, printre formele spiritului care dau sintezele orientatoare pentru oamenii de astăzi.

 

Fără a ignora omul şi biografia sa, Andrei Marga urmăreşte cu precădere evoluţia intelectuală a lui Joseph Ratzinger, recurenţele, cristalizările şi solidificarea ideilor sale în timp, ajungând la concluzia că acesta „a folosit, cu vastă cultură şi cu perspicacitate hermeneutică, evoluţia ştiinţelor naturii şi a filosofiei ca argument sistematic pentru a întemeia interpretarea creştină  şi a o relansa printre interpretările filosofice de referinţă ale timpului nostru“.

Fie că are în vedere viziunea de ansamblu a gândirii lui Joseph Ratzinger, fie că îşi focalizează atenţia asupra unor nuanţe filosofice şi teologice subtile din opera acestuia, discursul lui Andrei Marga construieşte exemplar şi original imaginea unui teolog şi filosof de mare anvergură, care conceptualizează în mod responsabil condiţia umană în epoca relativismelor modernităţii târzii, aducând-o mai aproape de un spaţiu de excelenţă esenţialist, în care filosofia şi teologia îşi dau mâna, dialogând.   

 

Constantina Raveca Buleu

Andrei Marga despre Joseph Ratzinger

» anul XXI, 2010, nr. 10 (245)