Discursul cancelarului federal dr. Angela Merkel   

Mult Stimate Domnule Rector Marga,

mult stimate Domnule Profesor Gyémánt,

mult stimaţi membri ai Universitaţii „Babeş-Bolyai“,

Doamnelor şi Domnilor,

 

          Doresc să vă mulţumesc din inimă pentru cuvintele deosebit de prietenoase, pentru studierea intensivă a celor spuse şi făcute de mine, dar şi pentru cuvintele de bun-venit adresate nouă, celor care am venit astăzi aici. Este o onoare deosebită pentru mine să primesc titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Cluj, incluzând astfel în viaţa mea o mică parte a unei noi patrii.

          Universitatea din Cluj este un exemplu excelent pentru ceea ce urmărim să creăm în Europa: o convieţuire a popoarelor, a culturilor şi a limbilor, indiferent de origini şi confesiuni. Aici, într-una dintre cele mai vechi instituţii academice din România, se predă şi se învaţă în limbile română, maghiară şi germană. Înţelegerea manifestată faţă de alte culturi şi ideea unei Europe fondate pe toleranţă sunt trăite aici, in Cluj, în viaţa de zi cu zi. Astfel, Universitatea din Cluj aduce o contribuţie importantă la aprofundarea şi răspândirea ideii unităţii europene. Această idee trebuie permanent răspândită şi, înainte de toate, trebuie transmisă mai departe generaţiilor viitoare.Credoul unificării europene este „unitatea în diversitate“. Aceasta din urmă poate fi trăită cu atât mai convingător cu cât diferitele culturi europene şi elementele care ne leagă pe noi, europenii, sunt cunoscute mai bine. Unde s-ar putea preda şi invăţa acest lucru mai bine decât într-o universitate trilingvă şi într-o regiune marcată timp de secole de trei culturi diferite?

          Cifrele care atestă caracterul european al Universităţii „Babeş-Bolyai“ sunt impresionante: 17 dintre cele 21 de facultăţi ale universităţii oferă cursuri în limbile română şi maghiară, iar 11 facultăţi au ca limbă de predare şi limba germană. În plus, există şi cursuri în limbile italiană, franceză şi ucraineană. Caracterul tricultural al universităţii este – lucru unic în România – ancorat în Statutul universităţii. Astfel, cele trei popoare care au marcat împreună ultimul mileniu din istoria Transilvaniei se întâlnesc astăzi, pe o platformă comună, în domeniul educaţiei academice.

          Aici, în Transilvania, românii, maghiarii şi germanii convieţuiesc în mod paşnic învăţând unii de la alţii şi unii despre alţii. Astfel au dezvoltat în decursul multor ani un spaţiu al convieţuirii în trei culturi diferite şi un spaţiu al multiconfesionalităţii care poate servi ca exemplu altor regiuni din Europa – şi poate nu doar din Europa. Nu pot să vin în România şi mai ales în Transilvania în calitatea mea de cancelar federal al Germaniei şi să nu mă refer la istoria germanilor din această regiune. În Cluj ne aflăm în cel mai mare oraş al acestei frumoase regiuni. Mi-aş fi dorit ca după sejurul meu de aici, din Cluj, să călătoresc mai departe, la Sibiu, în centrul minorităţii gemane din Transilvania – am promis să merg acolo la următoarea vizită. Din motive de timp, trebuie din păcate să amân acest lucru. Am vorbit însă astăzi pe larg cu reprezentanţii minorităţii germane.

Încă de la început, minoritatea germană a îmbogăţit din punct de vedere cultural şi economic acest spaţiu. Ea a fost şi este în acelaşi timp foarte bine integrată în societatea românească. Minoritatea are rădaăcini în cele trei culturi: cea română, cea ma­ghiară şi, înainte de toate, desigur, cea germană. Iar membrii minorităţii se simt acasă în toate aceste limbi şi reprezintă astfel o verigă de legătură între ţările noastre.

O altă verigă importantă este tineretul. Spre exemplu, există între studenţi, în mod special între studenţii acestei universităţi, mulţi care arată un interes considerabil faţă de limba, cultura şi ştiinţa germană. Conducerii universităţii, şi în special Dumneavoastră, mult stimate Domnule Profesor Marga, vi se cuvin mulţumiri vii pentru susţinerea necontenită pe care o acordaţi liniei germane de studii şi, de asemenea, pentru deosebitul sprijin pe care îl acordaţi de mulţi ani încoace Centrului Cultural German, găzduindu-l în spaţiile universităţii.

Guvernul Federal a sprijinit permanent în anii trecuţi dezvoltarea învăţământului în limba germană, fie financiar, fie prin susţinerea directă a şcolilor în care se învaţă limba germană ca limbă maternă sau ca limbă străină – cu reprezentanţii minorităţii germane am discutat astăzi despre importanţa predării limbii germane ca limbă maternă. Guvernul Federal va fi şi pe viitor un partener de nădejde al României în ceea ce priveşte aceste probleme.

Consider că trebuie să fim mândri împreună de faptul că în România există şcoli şi universităţi cu ofertă de studii în limba germană, care, ca aici la Cluj, formează tineri într-un spirit ce uneşte ţările noastre, făcându-le partenere în Europa. Germanii din România reprezintă, exact ca şi această universitate, constructori de punţi între cele două ţări şi contribuie hotărâtor la dezvoltarea relaţiile multilaterale, încărcate de tradiţie, dintre România şi Germania.

Germania şi România întreţin relaţii prieteneşti şi de încredere şi la nivel politic – acest lucru s-a confirmat şi astăzi la Bucureşti în cadrul convorbirilor politice. Dar ele pot fi intensificate, fapt valabil şi pentru cooperarea economică. Din punct de vedere economic, întrepătrunderile sunt multiple şi strânse, Germania investind capital în peste 17.000 de întreprinderi româneşti. Germania este partenerul comercial numărul 1 al României şi în acelaşi timp al treilea investitor major. În mod evident, ştim că revenirea producţiei româneşti depinde în mod decisiv şi de succesul economiei noastre din Germania.

Din punct de vedere cultural există o reţea densă de instituţii culturale şi de învăţământ care oferă aici, în România, multiple posibilităţi pentru întâlnirea celor două culturi şi care contribuie la îmbogăţirea acestora. România şi Germania au o lungă tradiţie de gândire şi cercetare comună. Această relaţie strânsă dintre popoarele noastre se reflectă şi în opera, scrisă în limba germană, a deţinătoarei Premiului Nobel, Herta Müller, operă în care ea se confruntă în mod critic cu istoria României comuniste.

Tocmai aceste puncte comune pe care le-am numit, precum şi lunga noastră istorie comună au atribuit ţărilor noastre rolul pe care marele istoric şi scriitor român Nicolae Iorga îl definea astfel: „Ambele culturi sunt destinate să medieze între Est şi Vest“. Cu acordarea titlului de doctor honoris causa de către o universitate incontestabil europeană mi se confirmă faptul că Germania şi România vor reprezenta în continuare valori europene de bază şi că sunt şi vor fi mediatori într-o Europă comună.

De la ultima mea vizită în România au trecut între timp doi ani. La acea vreme, în 2008, la un an după aderarea României la ue, am putut simţi aici un puternic optimism şi o mare dorinţă de schimbare. Acest fapt m-a bucurat atunci foarte mult, deoarece drumul României spre ue a fost lung, iar Germania a însoţit-o activ. România şi-a propus să parcurgă cu cea mai mare rapiditate ultimii paşi rămaşi pentru o integrare europeană completă. Pentru aceasta – lucru pe care l-am menţionat deja astăzi în convorbirile mele politice – ea are întregul sprijin al Republicii Federale Germania.

Doamnelor şi domnilor, România şi Germania au un mare interes în a sprijini şi întări ue ca pe o comuniune a destinelor lor. Datorită crizei economice şi financiare din anul trecut, criză despre care a fost deja vorba aici, acest lucru este o provocare pe care am abordat-o cu hotărâre, care însă ne va mai costa mult efort.

Strânsa interdependenţă a statelor membre ale ue pe piaţa comună este din punct de vedere politic şi economic un succes. Ştim că Europa nu poate face faţă provocărilor globale decât unită. Acest lucru este uneori destul de greoi şi presupune disponibilitatea spre compromis, este însă cel mai bun drum pentru noi toţi.

Strânsele legături cu partenerii noştri din ue înseamnă însă şi că greşelile făcute de unele state în politica lor economică pot provoca probleme în întreaga ue. Acest fapt l-am şi trăit, din păcate, în ultimul timp. De aceea trebuie acum să ne pregătim pentru ca o asemenea criză să nu se mai repete. Pentru a întări Europa pe termen lung, avem nevoie de o nouă arhitectură a uniunii economice şi monetare. Despre aceste lucruri discută în momentul de faţă statele membre ale ue într-unul dintre grupurile de lucru ale preşedintelui Comisiei Europene. Primele rezultate le vom afla în aproximativ două săptămâni.

Vreau să spun foarte deschis: adesea, aceste discuţii nu sunt simple. Am însă profunda convingere că ele trebuie purtate onest. Aceasta deoarece în momentul de faţă păşim pe un teren nou în ceea ce priveşte dezvoltarea ue. Atunci când se întâmplă acest lucru, trebuie să aibă loc şi dezbateri. Nu fiecare dezbatere este o ceartă, însă câteodată o soluţie corectă nu poate fi găsită decât în urma confruntării. Sper că aceste cuvinte reprezintă viaţa cotidiană a unei universităţi. Totuşi, în percepţia opiniei publice, cearta este câteodată cuvântul cu care se descrie totul.

Guvernul Federal şi eu personal vrem să realizăm multe. În primul rând, trebuie să transformăm Pactul de stabilitate şi de creştere economică într-un instrument cu adevărat eficient împotriva unei politici de îndatorare iresponsabile. De aceea, avem nevoie pe viitor de sancţiuni eficiente împotriva celor care nu respectă regulile generale.

În al doilea rând, trebuie să îmbunătăţim supravegherea şi coordonarea politico-economică între statele noastre membre pentru a putea recunoaşte şi combate din timp dezvoltările greşite. Acest lucru necesită şi o nouă dimensiune a deschiderii. Prin ajutorul acordat Greciei şi prin decizia de înfiinţare a unui fond de salvare a euro, am reuşit să asigurăm pe termen scurt şi mediu stabilitatea zonei euro – şi în interesul stabilităţii economice a întregii Europe. Aceste instrumente sunt însă limitate temporal.

În al treilea rând, pe termen lung, trebuie să ne preocupe posibilitatea creării unui cadru de management al crizelor, care să provoace statele membre la o politică financiară solidă şi care să asigure îndeosebi o participare adecvată a creditorilor privaţi. Aceste măsuri nu trebuie limitate doar la zona euro. Mai degrabă trebuie ca toate cele 27 de state membre să se angajeze într-o politică cu mai multă creştere şi mai multă concurenţă, deoarece avem nevoie de o creştere sustenabilă, şi nu de una care se bazează pe datorii. Pentru aceasta, şefii de state şi de guverne ai ue îşi vor asuma, mai mult decât până acum, conducerea politică.

Doamnelor şi domnilor, criza datoriilor din spaţiul euro ne-a arătat din nou extrema importanţă a unor finanţe de stat sănătoase şi necesitatea consolidării bugetelor publice. Ştiu că în România aceasta este o temă importantă, cu consecinţe puternice pentru mulţi oameni. Şi guvernul german a decis la 1 septembrie importante măsuri de economisire. Şi la noi există discuţii asemănătoare, chiar dacă unele lucruri nu sunt pentru noi chiar atât de dificile. Măsurile dureroase de astăzi sunt însă întotdeauna mai bune decât consecinţele importante pe termen mediu şi lung. Atunci când vorbim despre sustenabilitate, despre corectitudinea faţă de generaţiile viitoare, despre politica pentru copiii şi nepoţii noştri, punctul de plecare trebuie să fie finanţele publice solide.

Doamnelor şi domnilor, lăsaţi-mă să mai accentuez încă o dată aici: în Europa, România este un partener corect şi de încredere, cu care împărtăşim multe obiective. Unul dintre ele este interesul pentru o învecinare stabilă şi de încredere spre est a ue. Aici intră şi faptul că, după 20 de ani de la sfârşitul sciziunii continentului nostru, abordăm cu un nou elan conflictele încă existente. Cred că întreaga lume este îndreptăţită în aşteptarea ei ca problemele încă existente în Europa – indiferent că ele sunt în zona vestică a Balcanilor sau între Moldova şi Transnistria – să fie rezolvate în principal de noi, europenii, împreună. Purtăm întreaga răspundere atunci când este vorba despre întâmpinarea neîncrederii încă existente şi crearea premiselor pentru depăşirea a ceea ce ne separă. Împreună cu ue şi alţi parteneri, am putea de exemplu să rezolvăm conflictul Moldova – Transnistria. Cred că, prin strategia spaţiului danubian, a cooperării Mării Negre, a parteneriatului Balcanilor de Vest sau de Est, avem la dispoziţie instrumente în care tocmai România poate aduce, prin experienţele ei multilaterale, multe idei şi multă creativitate.

Doamnelor şi domnilor, România şi Germania îşi dovedesc din nou şi din nou parteneriatul şi apropierea lor prin relaţiile politice, economice şi culturale. Bineînţeles că, la 130 de ani de la instituirea relaţiilor diplomatice între ţările noastre, acest lucru este evident. Apropierea dintre ţările noastre merge mult dincolo de apropierea oficială a şefilor de guvern, a guvernelor şi parlamentelor. Însă ceea ce eu am prezentat ca fiind fondul de gândire european poate fi trăit doar dacă este întotdeauna transmis şi tinerei generaţii.

Cred că studenţii care se pregătesc aici, la Cluj-Napoca, pot trăi din ceea ce le transmiteţi dumneavoastră, profesorii acestei universităţi, profunde valori trăite, alimentate din experienţa istorică a acestei regiuni, valori folosite permanent în parteneriatul popoarelor noastre europene. Doar auzindu-l pe rectorul dumneavoastră, cu privire la experienţa pe care o are şi în domeniul ţării mele natale, Germania, constat că aceasta este o extraordinară îmbogăţire a experienţei noastre europene. De aceea mulţumesc, împreună cu studenţii, tuturor acelora care predau la această universitate, căci ei contribuie prin munca lor zilnică, desfăşurată cu siguranţă câteodată în condiţii nu foarte simple, la faptul că Europa nu este doar o piaţă comună, un continent pacificat, ci şi un continent al valorilor trăite.

Vă mulţumesc din inimă pentru onoarea care mi-a fost conferită astăzi!

 

În româneşte de Raluca Dinică şi Silviu Regman

***

Discursul cancelarului federal dr. ANGELA MERKEL

» anul XXI, 2010, nr. 10 (245)