Laudatio pentru doamna dr. Angela Merkel  

Ladislau Gyémánt

  

Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj, cea mai veche universitate a României şi totodată una dintre cele mai inovative din aria central-est-europeană, are astăzi deosebita onoare de a conferi cea mai înaltă distincţie academică – cea de doctor honoris causa – doamnei cancelar federal al Germaniei, Angela Merkel, personalitate politică de anvergură deopotrivă naţională, europeană şi universală. 

Destinul personal al dnei Angela Merkel simbolizează destinul unei ţări care şi-a realizat, după patru decenii, într-un cadru european, refacerea unităţii sale sub semnul triumfului democraţiei şi statului de drept pe întregul său teritoriu. Într-adevăr, născută în partea de vest a ţării, dna Angela Merkel s-a mutat împreună cu familia ei în 1954 în Germania Răsăriteană de atunci, unde s-a desfăşurat formaţia ei şcolară, academică şi intelectuală. Originară dintr-o familie de pastor protestant, ea s-a orientat spre ştiinţele naturii, obţinând o licenţă în fizică la Leipzig în 1978 şi doctoratul în 1986. Specializându-se apoi în chimie teoretică şi analitică, a devenit o cercetătoare în cadrul unui Institut al Academiei de Ştiinţe, publicând timp de peste un deceniu lucrări în cele mai prestigioase reviste din domeniu. 

Căderea Zidului Berlinului în toamna anului 1989 a însemnat o cotitură radicală şi în viaţa dnei Angela Merkel. Ieşind din turnul de fildeş în care o sechestraseră deopotrivă propriile înclinaţii spre ştiinţă şi cercetare, dar şi limitările impuse de un regim politic opresiv, se angajează acum cu hotărâre şi o nebănuită până atunci capacitate politică în vâltoarea luptei pentru democratizare şi reunificare. În echipa de conducere a unei organizaţii a tranziţiei politice – Demokratischer Aufbruch –, apoi purtătoarea de cuvânt adjunctă a primului guvern democratic din rdg, condus de Lothar de Maizičre, dna Angela Merkel devine, după realizarea reunificării, ca membră a partidului de guvernământ, cdu, deputat în Bundestag, ministru pentru femei şi tineret, apoi ministru al mediului în cabinetul cancelarului Helmut Kohl. 

După trecerea în opoziţie a cdu în 1998, se dedică reorganizării partidului în calitate de secretar general şi apoi preşedinte federal, funcţie în care a fost realeasă de trei ori cu mare majoritate de voturi. Din anul 2002, a devenit lidera fracţiunii parlamentare a cdu-csu, militând cu hotărâre pentru un program de reformare de o necesitate imperioasă pentru ţară. În anul 2005, reuşeşte câştigarea alegerilor şi obţinerea primului mandat de cancelar federal în fruntea unei mari coaliţii conservator-social-democrate, pe care o dirijează cu deosebită fermitate şi capacitate de decizie, inclusiv în condiţiile dificile ale crizei economico-financiare intervenite în 2008, spre luarea deciziilor deloc uşoare pentru salvgardarea realizărilor unei societăţi pilduitoare şi de primă însemnătate pentru Europa unită şi pentru întreaga lume. Drept urmare, alegerile din toamna anului 2009 îi aduc un al doilea mandat de cancelar federal, de-această dată în fruntea unei coaliţii de centru-dreapta, conservator-liberale, cu misiunea de a consolida rezultatele dobândite în restabilirea normalităţii economico-financiare şi în luarea măsurilor care să permită evitarea pe viitor a repetării unor astfel de zguduiri nefaste. 

Se pune cu îndreptăţire întrebarea: care ar fi explicaţia acestui cursus honorum de excepţie parcurs în două decenii de o bogăţie rară în realizări deosebite? Cu atât mai mult cu cât formaţia dnei Angela Merkel nu prevestea capacitatea decizională atât de clar demonstrată în situaţii de o gravitate rar întâlnită în perioada postbelică. După propria-i mărturisire la o întrebare primită în acest sens, esenţial pentru un conducător politic aflat în poziţia ei este nu competenţa de specialitate într-un domeniu izolat sau altul (economie, finanţe, securitate etc.), ci capacitatea de a formula o viziune de sinteză şi perspectivă, mobilizând apoi forţele intelectuale şi politice capabile a realiza obiectivele specifice fiecărui domeniu pentru a obţine rezultatele dorite. 

În opinia noastră, ceea ce conferă soliditate, forţă şi capacitate de atracţie programului politic propus şi susţinut de dna cancelar federal este aliajul, rar întâlnit şi cu atât mai preţios, între ataşamentul faţă de valori fundamentale, fermitatea principiilor, respectiv pragmatismul raţional şi lucid, capacitatea deosebită de a realiza deciziile de compromis care să permită transpunerea lor în viaţă, într-o formulă posibilă şi necesară. Aceste valori pot fi sintetizate în conceptele-cheie de libertate, responsabilitate, solidaritate, respect necondiţionat al drepturilor şi demnităţii umane. 

Libertatea, în viziunea dnei Angela Merkel, este, în primul rând, o problemă de curaj, care începe cu necesitatea imperioasă de a depăşi limitele proprii şi pentru care trebuie luptat în fiecare zi a vieţii noastre. Libertatea proprie este strâns legată de libertatea celorlalţi şi de aceea există o legătură intrinsecă indestructibilă între libertate şi responsabilitate. Libertatea economică şi socială presupune asigurarea unui câmp neîngrădit de manifestare tuturor membrilor societăţii – întreprinzători sau angajaţi – pentru a–şi aduce plenar contribuţia la binele general, în măsura capacităţii lor. Această manifestare a valenţelor creatoare trebuie însă să se încadreze în normele generate de responsabilitatea care nu permite promovarea excesivă a intereselor proprii în dauna celorlalţi. Necesitatea acestui aliaj raţional a fost evidenţiată cu claritate de geneza, desfăşurarea şi învăţămintele crizei recente, iar cadrul instituţional adecvat pentru realizarea lui se dovedeşte a fi, în lumina experienţei societăţii germane postbelice, economia socială de piaţă, ca mijloc de aducere în concordanţă a intereselor muncii şi capitalului, a aspiraţiilor individuale cu cele generale, sub controlul necesar şi indispensabil al unui cadru statal adecvat. 

Solidaritatea este premisa esenţială a coeziunii societăţii şi a progresului social, conceput, într-o perspectivă pe care am defini-o ca un „conservatorism luminat“, drept păstrarea a tot ceea ce e valoros şi şi-a dovedit viabilitatea în societate, dar fără a da înapoi în faţa schimbării necesare, realizate raţional şi cu măsură. Principalul indicator al progresului în lumea de astăzi este, în viziunea dnei Angela Merkel, dezvoltarea sustenabilă, pe care a definit-o încă în 1998 ca o reconciliere necesară a dezvoltării, a indispensabilului efort de combatere a sărăciei, cu protecţia mediului, prin utilizarea raţională a resurselor doar în măsura capacităţii de regenerare a lor. În ultimii ani, dna Angela Merkel şi-a concretizat acest program prin susţinerea cu consecvenţă a necesităţii combaterii cu forţe unite a efectelor schimbărilor climatice, ca şi a păstrării cu orice preţ a biodiversităţii ca bază naturală a vieţii, adevărat scut al sănătăţii întregii umanităţi. Conferinţa de la Copenhaga din decembrie 2009 asupra climei, anul 2010 ca an internaţional al biodiversităţii i-au prilejuit dnei cancelar susţinerea neobosită a acestor cauze vitale pentru omenire, nedescurajată de dificultăţile de înţelegere întâmpinate. 

Un element esenţial al dezvoltării sustenabile este considerată apoi resursa umană, pentru a cărei protecţie şi pregătire adecvată, în condiţiile actuale ale modificărilor în structura demografică, un rol central revine educaţiei. Departe de a privi sistemul educaţional ca o primă victimă a crizei (cum se procedează. din păcate, în alte părţi), dna Angela Merkel susţine o educaţie care să ofere şanse egale tuturor, finanţată corespunzător, care să aibă drept criteriu director primordialitatea calităţii. Eforturile statului în această direcţie, corelate cu cele privind sprijinirea necondiţionată şi eficientă a cercetării ca sursă a inovaţiei, trebuie corelate organic cu rolul familiei, a cărei contribuţie la implementarea unor valori ca ataşamentul reciproc, responsabilitatea şi solidaritatea este de neînlocuit. 

Respectarea neabătută a demnităţii şi drepturilor omului este a treia piatră unghiulară a unei concepţii unitare şi raţionale asupra lumii. La temelia ei se află ideea de toleranţă faţă de alteritate, care presupune cu necesitate cunoaşterea şi înţelegerea binevoitoare a celuilalt, cu deosebire sub aspectele specificităţii sale culturale. Aşa cum subliniază însă cu tărie dna Angela Merkel, toleranţa este o monedă cu două faţete, o virtute pretenţioasă care solicită deopotrivă inima şi mintea. Toleranţă nu înseamnă renunţare la principiile proprii, nici îngăduinţă faţă de intoleranţa altora, faţă de extremismul de orice natură sau fundamentalismul religios. Libertatea religioasă nu înseamnă libertatea încălcării cadrului legal constituit. Toleranţa nu include posibilitatea constituirii unor societăţi paralele în aceeaşi ţară, în locul integrării fireşti a tuturor celor ce se bucură de beneficiile ei. Combaterea cu toate mijloacele a rasismului, antisemitismului, xenofobiei sunt pentru dna cancelar Angela Merkel priorităţi absolute, iar decernarea recentă pentru Domnia Sa, la New York, a medaliei memoriale Leo Baeck se constituie într-o evidentă recunoaştere a acestor neabătute eforturi. 

Într-o lume globalizată, problemele sunt de anvergură universală şi soluţiile nu pot fi obţinute decât prin participarea şi efortul tuturor. În acest spirit, dna Angela Merkel este o convinsă şi fermă promotoare a integrării europene, considerând Europa unită cea mai importantă realizare a perioadei postbelice pe continentul nostru, garanţia păcii şi viitorului pentru toţi locuitorii săi. Aceasta însă presupune adoptarea, prin dezbateri deschise asupra diferenţelor de opinii, a unor norme generale de adâncire a integrării, bazate pe convingerea că nu există opţiune alternativă raţională la unitatea europeană. 

Europa poate oferi un model din acest punct de vedere pentru soluţionarea problemelor globale ale prevenirii unei noi crize mondiale, ale protecţiei mediului, ale dezvoltării sustenabile, ale securităţii generale şi combaterii terorismului. Într-o lume multipolară, în care revoluţia informaţională a eliminat limitările spaţiale, problemele globale impun soluţii globale. O nouă arhitectură mondială a finanţelor, un sistem al pieţelor globale guvernat de norme general acceptate şi aplicate, o politică de dezvoltare bazată pe parteneriatul responsabil al tuturor actorilor internaţionali implicaţi, o extindere a rolului unor organizaţii internaţionale înzestrate cu atribuţii, resurse şi instrumentele necesare – iată soluţii avansate de laureata de astăzi, vădind o evidentă anvergură universală a viziunii sale asupra lumii noastre. 

Valenţele creatoare, originale, ale unei concepţii politice aplicate cu consecvenţă şi luciditate, rezultatele strălucite aduse prin aceasta ţării sale, Europei unite şi întregii lumi, şi-au găsit recunoaşterea în cele mai înalte distincţii conferite dnei Angela Merkel de Germania şi de ţări de pe patru continente. Lumea academică a fost şi ea sensibilă la fenomenul Merkel, prin doctorate de onoare conferite la Ierusalim şi Berna, la Leipzig sau Breslau. Suntem mândri că în această zi fastă Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj se înscrie în rândul instituţiilor academice care numără între membrii de onoare ai corpului lor didactic pe dna Angela Merkel. 

Să-i urăm laureatei din inimă: Per aspera ad astra, vivat, crescat, floreat!

Ladislau Gyémánt

Laudatio pentru doamna dr. ANGELA MERKEL

» anul XXI, 2010, nr. 10 (245)