O continuă pierdere

 

  

Nu e greu să pierzi, 

Poate fi chiar o plăcere întoarsă în sine, 

Jenată de inexplicabila bucurie 

Pe care-o ascunde, 

Un fel de a descoperi că poţi trăi 

Fără obiectul pierdut 

Şi, chiar dacă e vorba de o fiinţă, 

Durerea cuprinde şi o infimă 

Fărâmă de libertate, 

Atât de mică încât poate fi o sămânţă 

Din care, dincolo de lacrimi, 

Poţi să aştepţi să răsară ceva. 

Nu e greu să pierzi, 

De fapt, înălţarea nu e  

Decât o continuă pierdere, 

Lestul obiectelor şi fiinţelor căzute 

Te ajută să urci, 

Te propulsează în haos, 

Acolo unde singurătatea 

Devine materie primă 

Pentru demult visate palate 

Pe care nu mai are cine să le locuiască.

  

Ana Blandiana

O continuă pierdere

» anul XXI, 2010, nr. 8 (243)