Pe faţa de masă

  

Mai nevinovată, dar nu nevinovată,  

În acest univers în care  

Înseşi legile firii hotărăsc  

Cine trebuie să ucidă pe cine  

Şi cel ce ucide mai mult este rege:  

Cu ce admiraţie este filmat pentru „Animal Planet“  

Leul placid şi feroce sfârtecând căprioara,  

Iar eu, închizând ochii sau televizorul,  

Am senzaţia că particip la crimă mai puţin,  

Deşi ştiu că-n opaiţul vieţii  

Trebuie pus mereu sânge,  

Sângele altuia.  

Mai nevinovată, dar nu nevinovată,  

Am stat la masă cu vânători,  

Deşi îmi plăcea să mângâi urechile lungi  

Şi mătăsoase ale iepurilor  

Azvârliţi ca pe un catafalc pe faţa de masă brodată,  

Vinovată, chiar dacă nu eu apăsam pe trăgaci,  

Ci-mi astupam urechile, oripilată de zgomotul morţii  

Şi de mirosul sudorii neruşinate a celor ce-au tras.  

Mai nevinovată, dar nu nevinovată,  

Totuşi mai nevinovată decât tine,  

Autorul acestei perfecţiuni fără milă,  

Care ai hotărât totul  

Şi apoi m-ai învăţat să întorc şi celălalt obraz.

 

Ana Blandiana

Pe faţa de masă

» anul XXI, 2010, nr. 8 (243)