![]() De ziua de naştere Liviu Ioan Stoiciu
îl întrezărisem: pe un cal tras de un camion. Ba nu, pe platforma unui camion tras de un cal. Batem în uşă… Cine e? Nu se poate… Dragă, ni s-a furat soneria! Înainte cu cinci minute de a sosi voi, soneria era la locul ei. Au reînceput cu şicanele: acum, după Revoluţie? Şuşotim – suntem şi acum urmăriţi. Studiind de la
distanţă icoanele vechi, ferecate, din argint, prinse în pereţi, aici ele tânjesc, nu li se închină nimeni şi nu sunt sărutate: în apartament la bloc, unde suntem aşezaţi în jurul unei mese pătrate, cu sertare false, afundaţi în sine, simţi şi tu că te afunzi cu totul aici, nu? Cui îi pasă… Ochii icoanelor ne urmăresc, neliniştite. Ce o fi: o deşurubez, o întorc, o sucesc, e o ploscă pentru praful de puşcă, o miros, o bat cu degetul. După sunet, pot
să ghicesc direcţia galeriei subterane: „au înviat morţii în familia noastră, pe aici vin. Unul după altul, vin ca şobolanii“… Unii fură soneria, alţii vă urmăresc? Pe unul îl întrezărim: pe un cal tras de un camion. Ba nu, pe platforma unui camion… Nu vă sinchisiţi. Azi, prin instaurarea unei oboseli şi a unei descurajări: cu linguriţele în mâini, gata să devorăm tortul otrăvit! Aici, unde îl serbăm de ziua de naştere pe Teodor Bălţatu: un ardelean cu un plămân, fost condamnat politic. Din neam de Tigru. Sau de Pin. Ca mine. Acasă la Ioana Diaconescu, de faţă cu Grete Tartler şi Mircea Dinescu. |
![]() |
|
![]() |