Ioana Ieronim – de la lumea româno-săsească la poezia „globalizată“

  

Ion Bogdan Lefter

  

            Ofertă pe ansamblu timidă a anului 2009 în materie de volume de versuri. Edituri care altădată veneau cu serii de cărţi de prim-plan (mai ales Paralela 45 sau Brumar, dar şi Limes, Cartier şi altele…) sînt acum prudente, ştiind că poezia nu se vinde…

Campioană eroică rămîne Vinea, unde continuă să apară valuri-valuri de volume de gen. Două noi apariţii – bunăoară – în colecţia „Ediţii definitive“: antologiile „de operă“ Patimile după Bacovia a lui Ovidiu Genaru şi Triumful paparudei a Ioanei Ieronim. Pe cea dintîi am „anticipat-o“ în comentariul la precedenta carte a băcăuanului, ieşită tot la Vinea, Trandafir cu venele tăiate (vezi secvenţele recapitulative ale cronicii din Apostrof, nr. 11, decembrie 2009). Triumful paparudei o readuce în atenţie pe Ioana Ieronim, care n-a mai dat din 1992 cărţi inedite, cu excepţia uneia… „virtuale“, accesibile – sau „accesabile“ – prin World Wide Web, pe site-ul Liternet: Silabe omnivore (2006, cu o ediţie paralelă în limba engleză, Omnivorous Syllables, de fapt o selecţie din mai multe cărţi, doar primele secvenţe fiind versiuni ale unor poeme din Silabele… româneşti). Un grupaj de inedite fusese inclus şi în antologia Munci, zile, alunecări de teren (2001, fără circulaţie).

Ediţia de la Vinea ar putea-o – aşadar – relansa pe Ioana Ieronim în literatura română, după ani buni în care a călătorit mult în străinătate, participînd la numeroase conclavuri poetice internaţionale şi ocupîndu-se de publicarea versurilor sale în limbi varii, în reviste, în antologii sau în plachete proprii, mai ales în englezeşte (anglistă fiind prin studii). Titlul îl reia pe al cărţii din 1992, puternica reconstituire poematică a lumii româno-săseşti din Rîşnovul natal. Bine reprezentată în selecţie e şi Egloga din 1984, din restul volumelor autoarei fiind – însă – reţinute piese puţine. Discutabilă, decizia i-a aparţinut tînărului critic Paul Cernat, căruia i-a fost cedată operaţiunea de selecţie (situaţie surprinzătoare, neuzuală atunci cînd e vorba despre autori în viaţă). Cu excepţia amintitei Egloge, sînt astfel defavorizate cărţile care au impus-o pe Ioana Ieronim la finele anilor 1970 şi de-a lungul deceniului următor: Vară timpurie (1979), Proiect de mitologie (1981), Cortina (1983), apoi Poeme (1986) şi Luni dimineaţa (1987). Perfect omogene, chiar dacă erau alcătuite din piese scurte, spre deosebire de scenariile integratoare din Eglogă şi din ulteriorul Triumf al paparudei, ele au atras atenţia, mai ales că au fost susţinute de principalul cronicar literar din epocă, Nicolae Manolescu, care i-a recenzat cu consecvenţă primele cinci cărţi (în România literară, nr. 42/1979, nr. 10/1982, nr. 30/1983, nr. 8/1985 şi nr. 52/1986; i-a „scăpat“ doar Luni dimineaţa, 1987; în anul Triumfului paparudei abandona exerciţiul cronicăresc de trei decenii; de notat şi faptul că printre Referinţele critice de la finele culegerii de la Vinea, furnizate – mai mult ca sigur – de către autoarea antologată, Manolescu e prezent cu un singur pasaj, asemeni tuturor celor treizeci de comentatori, ceea ce „ascunde“ rolul important al criticului în impunerea poetei). Textele scurte ale Ioanei Ieronim rămîn impresionante prin narativitatea lor asumată, decupată – pe de altă parte – enigmatic, cu fine infuzii metaforice, care o plasează în spaţiul de trecere dintre neomodernismul tîrziu şi postmodernismul incipient, pe care l-au mai traversat şi alţi congeneri ai săi, de la Dorin Tudoran şi Daniela Crăsnaru la Mircea Dinescu. Spre deosebire de ei, debutînd tîrziu, Ioana Ieronim se aliniază direct celui de-al doilea termen al ecuaţiei, fără să-i putem şti tatonările mai vechi. Egloga, care emula Liliecii lui Marin Sorescu, se va resimţi, asemeni modelului, de pe urma prozaismului strict (în sensul rău pentru poezie al cuvîntului). În schimb, în Triumful paparudei (volumul iniţial, cel din 1992) autoarea foloseşte o formulă mai complexă, fixînd reconstituirea biografică într-o scriitură fină, cu mai multe straturi corespunzătoare planurilor temporale din text şi structurii multiculturale a lumii recuperate poetic. Pentru ca în poemele mai recente, din anii voiajelor pe mapamond, să o vedem pianotînd lejer pe subiecte cosmopolite, cu dedicaţii către colegii din alte literaturi.

Ultimele cinci texte sînt rescrieri în româneşte ale unor piese compuse direct în engleză, din sumarul unei întregi cărţi, lansate în paralel la Gaudeamus 2009: Tempo Rubato, the Time of Poetry (tot la Vinea, 2009). De analizat separat, experimentul o plasează pe Ioana Ieronim într-o postură bilingvă rară: căci cea de-a doua limbă de expresie nu mai aparţine – ca în cazurile „clasice“ – unui spaţiu multicultural de provenienţă sau unei ţări de adopţie, ci planetei „globalizate“ şi anglicizate pe care poeta o străbate în lung şi-n lat fără să se expatrieze definitiv, deopotrivă bucureşteancă şi „cetăţean al lumii“, utilizatoare şi a idiomului matern, şi a actualei „lingua franca“, a comunicării şi a recunoaşterii internaţionale.

 

Text publicat iniţial on-line,
în revista virtuală ArtActMagazine/
www.artactmagazine.ro,
nr. 49, 21 decembrie 2009.

 

Ion Bogdan Lefter

Ioana Ieronim – de la lumea româno-săsească la poezia „globalizată“

» anul XXI, 2010, nr. 5 (240)