Istoria presei româneşti în 4 volume

 

Ion Bogdan Lefter

 

De cîteva decenii, venerabilul cercetător Ion Hangiu, ajuns astăzi la o vîrstă patriarhală (a împlinit la începutul lui 2009, în februarie, 85 de ani), fişează presa românească. Rezultatul: un şir impunător de volume lexicografice şi antologice, vast inventar al ziarelor şi revistelor noastre de ieri şi de azi. În termeni computeristici – o „bază de date“ extrem de utilă, pe care am „accesat-o“ şi o vom „accesa“ ori de cîte ori am avut şi vom avea nevoie de informaţii din domeniu. Şi un tablou care ne ajută să ne facem o idee mai limpede şi mai nuanţată asupra bogatei istorii a „presei scrise“ autohtone (cum i se spune de cînd au apărut şi celelalte forme „mediatice“, pe alte „suporturi“, „electronice“ sau – mai nou – „magnetice“, „digitale“, „virtuale“ etc.).

Proiectul lui Ion Hangiu are în fundal o viaţă consacrată instituţionalismului filologic (dacă pot folosi sintagma). Întreaga sa carieră a fost legată de administrarea cîmpului nostru profesional, nu la nivel înalt, politic, unde, în regimul trecut, dicta Partidul Comunist, ci mult mai jos în piramida deciziilor. Tînăr cu „origini sănătoase“, fiu de ţărani, intră uşor în aparatul cultural, poate că şi cu concesii morale, poate doar obedient faţă de regim: e redactor la Editura Politică, apoi la Didactică şi Pedagogică, acumulînd în paralel şi o oarecare experienţă la catedră, în şcoli şi licee, face apoi pasul către diverse slujbe de funcţionar în sfera educaţiei şi se va fixa în 1971 în poziţia de secretar general al Societăţii de Ştiinţe Filologice, de unde se va retrage abia peste 35 de ani, în 1996, pensionar. Marginală în reţeaua învăţămîntului din epocă, mica instituţie a fost mai cunoscută pentru publicaţiile sale: Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice, Limbă şi literatură şi Limbă şi literatură română pentru elevi – colecţii de studii, „comunicări ştiinţifice“, articole de „metodică“ a predării disciplinei în şcoală şi în liceu, uneori şi cu colaborări mai acătării, de pildă texte critice sau istorico-literare ale unor universitari. Fără o mare vocaţie a scrisului, inexpresiv stilistic, publică totuşi în tinereţe articole de istorie literară şi, în 1959, o primă carte care-i indică interesul pentru infrastructura domeniului: De la tiparniţa lui Macarie la Combinatul Poligrafic. În 1968, an în care îşi dă doctoratul cu o teză despre sămănătorism, publică şi prima sa culegere de recuperare a gazetăriei de altădată: Presa literară românească: Articole-program de ziare şi reviste. 1789-1948 (2 vol.). Va mai semna o carte descriptivă despre Reviste şi curente în evoluţia literaturii române (1978), după care se va ocupa sistematic de periodicele care au marcat istoria noastră culturală, adunîndu-şi fişele într-un prim Dicţionar al presei literare româneşti. 1790-1982, în 1987, extins la ediţia a II-a, în 1996, conform intervalului indicat în titlu, ca Dicţionarul presei literare româneşti. 1790-1990, apoi, la a III-a, în 2004, ca Dicţionarul presei literare româneşti. 1790-2000. A mai urmat, în 2006, Panorama presei româneşti contemporane, din 1989 încoace, antologie – iarăşi – de articole-program.

Două linii, aşadar: una strict lexicografică, dusă pînă la forma din 2004, cu acoperirea istoriei domeniului de la începuturi pînă la anul 2000; şi cea antologică, inaugurată în 1968 pentru perioada de pînă la 1948, completată, cu un salt peste o epocă, prin culegerea din 2006. De menţionat că la fiecare publicaţie articolul-program e precedat de succinta prezentare bibliografică preluată din prima linie, din Dicţionarul presei… Mai lipsea, în formula antologică, perioada comunistă. După alţi doi ani e „bifată“ şi ea, adăugată între segmentele deja existente, în volumul al III-lea al tetralogiei astfel asamblate şi care poate primi – în sfîrşit – titulatura „maximală“: Presa românească de la începuturi pînă în prezent: Dicţionar cronologic 1790-2007 (4 vol.: I, 18 februarie 1790-decembrie 1916; II, 3 ianuarie 1917-decembrie 1944; III, 1 ianuarie 1945-21 decembrie 1989; IV, 22 decembrie 1989-8 decembrie 2007, Bucureşti: Editura comunicare.ro, 2008, 898+ 814+714+862 p.). Nu e doar lexicografie, ci şi crestomaţie (menţiunea lipseşte pe coperţi): sînt reproduse în ordine cronologică articolele-program şi altele semnificative din peste 1000 – mai exact 1029 – de ziare şi reviste, de la Courrier de Moldavie (1790) la Revista română de istoria presei (2007).

Pe ansamblu – un corpus fabulos de informaţii şi de texte puse la dispoziţia publicului intelectual şi care vor putea fi analizate de cercetători din perspective multiple. Primele două volume, care acoperă perioadele 1790-1916 şi 1917-1944, le preiau în linii mari pe cele din 1968 (atunci duse pînă la 1948), completate cu publicaţii de extremă dreapta care n-au putut fi menţionate în perioada comunistă (segmentarea la mijlocul Primului Război Mondial e artificială; preferabil ar fi fost ca volumul II să înceapă de la 1 decembrie 1918, cînd periodicele noi apar într-o ţară nouă, „întregită“). Iar al treilea şi al patrulea, cele despre deceniile de comunism şi despre cele de după 1989, urmează etape istorice logice. Sînt oferite peste tot datele de catalogare ale periodicelor incluse, precum şi alte referinţe bibliografice, acolo unde e cazul. De asemenea, fiecare volum cuprinde cuveniţii indici (al publicaţiilor, al localităţilor de apariţie şi al colaboratorilor enumeraţi în cartuşele de prezentare bibliografică), plus cîte o Addenda cu alte articole care şi-au marcat epocile de apariţie, dar şi cu date istorice, hărţi, monumente şi altele (nu toate necesare ediţiei), în volumele II, III şi IV; în primul, Addenda cuprinde aprecieri de care s-au bucurat etapele precedente ale proiectului şi cîteva texte despre autor (preluate din volumul I. Hangiu la 80 de ani: O viaţă închinată şcolii şi presei româneşti, 2005). De asemenea, în deschidere sînt incluse o Bibliografie generală şi una suplimentară, cu cîteva zeci de titluri ale unor lucrări de specialitate, de la prima Bibliografie a publicaţiunilor periodice româneşti şi a celor publicate în limbi străine în România sau de români în străinătate. 1817-1888, publicată de Alexandru Pop în 1887-1888, în Analele Academiei Române, şi pînă la Publicaţiunile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste): Descriere bibliografică, bibliografie inaugurată în 1913 de Nerva Hodoş şi Al. Sadi-Ionescu cu tomul I, Catalog alfabetic: 1820-1906 (modelul recunoscut de Ion Hangiu încă din 1968), reluată, completată şi continuată pînă la 1924 de colective postbelice de cercetători ai Bibliotecii Academiei, în două volume din 1969 şi 1987, continuînd cu alte şi alte studii, dicţionare, istorii literare, monografii, cercetări regionale. În completare, autorul dă şi lista bibliotecilor, bibliotecarilor şi altor corespondenţi din ţară şi din străinătate care i-au semnalat publicaţii sau i-au trimis ei înşişi fişe de reviste (mai ales pentru periodice din exil, imposibil de consultat de la distanţă). Lexiconul-crestomaţie al lui Ion Hangiu, operă de compilaţie superioară, devine astfel şi un soi de omagiu adus predecesorilor şi colegilor, contributori cu toţii la efortul comun de inventariere a istoriei noastre publicistice.

Apropo de limbajul „computeristic“ despre care am vorbit la început, atunci cînd am numit cartea „bază de date“: editura comunicare.ro sau – cine ştie?! – alţi întreprinzători ar trebui să ne-o şi ofere ca atare, comercializînd-o pe compact-discuri, dacă nu vom ajunge şi la accesul direct, prin internet, on-line…

 

P.S. Nu pot să nu remarc, măcar post scriptum, că ultimul volum, cel cu presa postcomunistă, se deschide şi se închide (mă rog, nu chiar ca prim text şi nici ca ultim, ci ca… penultim) cu articolul-program al Contrapunctului pe care l-am fondat împreună cu un grup de colegi de generaţie literară în zilele de după 22 decembrie 1989, apărut efectiv pe 9 ianuarie 1990, respectiv cu cel al aLtitudinilor pe care le-am lansat în martie 2006. Undeva, între ele, e inclus şi textul cu care am deschis etapa intermediară a proiectului meu de revistă, cel din Observatorul cultural, din februarie 2000…

 

Text publicat iniţial on-line, în revista virtuală ArtActMagazine/ www.artactmagazine.ro, nr. 38,

16 septembrie 2009.

  

Ion Bogdan Lefter

Istoria presei româneşti în 4 volume

» anul XXI, 2010, nr. 2 (237)