Revista anului 2009, Memoria 

Înfiinţată după 1990, ca revistă a foştilor deţinuţi politici, Memoria împlineşte acum o vîrstă admirabilă: 20 de ani. Paginile ei funcţionează ca un „zid al plîngerii“, la care foştii deţinuţi politici ai socialismului real românesc îşi pot publica depoziţiile. Dacă nu li se face dreptate – şi cum poate fi făcută dreptate pentru oamenii care au suferit pe nedrept? Cum poate fi făcută dreptate istorică pentru o ţară întreagă care a fost deturnată de la evoluţia ei naturală şi pusă în patul procustian, utopic, al unui regim politic criminal, instalat în urma unor înţelegeri dintre marile puteri? –, măcar să depună mărturie. Avînd o asemenea menire, în mod firesc Memoria ar fi trebuit să fie o revistă fără nicio problemă de finanţare, pentru că, de pildă, destule ministere noi, născute din cele vechi – cel de Interne, de pildă –, ar fi putut, în semn de ruptură cu trecutul, să dea banii de apariţie. Sau, altă posibilitate, revista ar fi putut fi finanţată direct de la bugetul de stat. În mod semnificativ însă, revista are tot atîtea probleme cu finanţarea ca revistele de cultură ale Uniunii Scriitorilor. Ca Apostrof-ul, de pildă. Iar uneori – anul trecut, de fapt – chiar mai multe, căci a fost respinsă net la Administraţia Fondului Cultural Naţional.... Iar instituţia care a încercat s-o ajute a fost, ca-n pilda săracului din Evanghelii, tot Uniunea Scriitorilor, în sediul căreia revista îşi are redacţia.

Anul acesta, revista Memoria a fost premiată de către ariel drept cea mai bună revistă a anului 2009.

Numărul 3-4/2009, pe care îl am în faţă, are mai multe texte interesante. În primul rînd, am citit interviul acordat de istoricul Şerban Papacostea, despre Argetoianu. Apoi, textul despre Dragoş Protopopescu: autorul plin de umor şi răsfăţuri al romanelor prolegionare Fortul 13 şi Tigrii, care s-a sinucis la instalarea comunismului, este evocat ca strălucit anglist şi minunat profesor de către Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Coriolan Brad are un studiu despre unul dintre satele iubite de Blaga, Gura Rîului, unde în anul 1949 ţăranii s-au revoltat contra colectivizării. Claudia Valentin Dobre scrie despre statutul femeii în comunism, iar Anca Mănăilă încearcă să clarifice statutul estetic al memorialisticii de detenţie. Extraordinare sînt paginile de jurnal ale unei doctoriţe, Antoaneta Andriţa, medic la Dobroteşti în timpul colectivizării agriculturii, care înregistrează pe viu drama ţărănească din timpul regimului trecut. Revista publică un fragment din Raportul final al Comisiei Tismăneanu, de analiză a dictaturii comuniste din România, şi anume paginile referitoare la reforma învăţămîntului din 1948. Foarte emoţionante sînt colaborările unor elevi, premiaţi în 2007 la concursul „Ce înseamnă comunismul pentru mine?“– un test pentru memoria colectivă, ca să spunem aşa. Diana Mărculescu narează excursia documentară (organizată de Ruxandra Cesereanu şi Daniela Ţăranu) făcută la Sighet de către studenţi ai Facultăţii de Litere, în mai 2009; poate că trebuie să precizăm că excursia este anuală, un grup mereu altul de studenţi clujeni fiind conduşi să vadă Memorialul de la Sighet. Din sumarul foarte bogat şi interesant al revistei, mai semnalăm eseul lui Dinu Flămând, care salută Premiul Nobel, cîştigat, cum se ştie, de o autoare care a descris teroarea ceauşistă, Herta Müller. Un interviu cu disidentul rus Pavel Stroilov, despre rolul lui Gorbaciov în căderea comunismului de tip sovietic, arată deschiderea externă a revistei.

O revistă despre durerile trecutului, aşadar. O revistă necesară. (A.)

***

Revista anului 2009, Memoria

» anul XXI, 2010, nr. 2 (237)