Dl Alexandru Matei, retraducător (al unui text românesc)
al lui Cioran din franceză în română

 

Domnul Alexandru Matei s-a entuziasmat de ultimele apariţii Cioran de la Paris. Noi nu putem decît să-l aprobăm: bine a făcut. S-a oprit, din producţia 2009 a Editurii L’Herne, taman la volumul Transfiguration de la Roumanie (tradus splendid din română în franceză de Alain Paruit), ca să-l comentează în felul lui: dl Matei nu scrie o prezentare de carte, asta ar fi prea puţin pentru distinsul cioranolog, ci un eseu, pe care îl publică în Observator cultural, nr. 245, 3-9 dec. 2009.

În primul şi-n primul rînd, dl Matei este un om harnic: în loc să caute cartea lui Cioran, Schimbarea la faţă a României, fie ediţia princeps, din 1936, fie ediţia a doua, din 1941, ambele integrale şi necenzurate, sau măcar ediţia scoasă de dl Gabriel Stănescu la Criterion Publishing în 2002 (căci integrală şi ea), dl Matei, filolog absolut, se apucă să retraducă fragmente din Schimbarea la faţă a României din franceza lui Paruit în româna sa. Iată:

 

Cioran retradus de dl Matei: „Naivitatea istorică are drept premisă comunitatea. Nu se vorbeşte despre socialism decît acolo unde ea nu mai există. Iar chestiunea socialistă a apărut datorită extincţiei etosului comunitar. [...] Astăzi, omul caută în dictatură sau în socialism o simplificare, o formulă unică, un principiu ireductibil. Pluralismul, sub orice formă s-ar manifesta, nu este o soluţie pentru muritori“.

 

Cioran pre limba lui: „Naivitatea istorică are ca presupoziţie comunitatea. Despre socialism nu se vorbeşte decît unde ea nu mai există. Dispariţia statului în societate, care este o idee centrală a socialismului, n-a putut apare decît în diferenţierile rezultate dintr-o devenire complexă. Risipirea etosului comunitar a pus problema socialistă. [...] În dictatură sau socialism, el [omul modern] caută o simplificare şi o formulă, o reducere la un principiu. Pluralismul, în orice formă, nu mai este o soluţie pentru muritori“.

 

Încă un exemplu, din mai multele cu putinţă:

 

Cioran retradus de dl Matei: „De ce anumiţi naţionalişti români, şi din păcate nu doar ei, cred că înflorirea naţiunii este compatibilă cu inegalităţi strigătoare la cer? Naţionalismul a devenit astfel o oală în care fierbe mizeria“.

 

Cioran pre limba lui: „De ce vor crede unii din naţionaliştii noştri şi din păcate ai globului, că înflorirea naţiunii este compatibilă cu inegalităţi sfîşietoare? Naţionalismul a devenit un cuptor în care dospeşte mizeria“.

 

Nu neg, româna dlui Matei o fi, poate, mai... avansată decît aceea a răşinăreanului. Dar, orişicît: în ţara lui Cioran, ne sînt servite fragmente din Schimbarea la faţă a României nu din româna lui Cioran însuşi (din orice ediţie integrală poftea eseistul: 1936, 1941, 2002), ci prin retraducerea unui original românesc din franceză. De-asta spuneam că dl Matei e harnic: pînă la Cioran, îi place calea cea mai lungă. 

Eseistul nu se opreşte însă aici. Ci, după ce a pus la punct problema filologică şi a îmbunătăţit româneasca lui Cioran, cu expresivitatea ei cu tot, trece la fondul problemei: la filiaţia ideilor politice ale lui Cioran. Dumnealui explică autoritar că volumul Cioran de la l’Herne este el prefaţat de Marta Petreu, dar „parţial“. Aşa că, iute, face el însuşi interpretarea neparţială, totală: explică publicului român 1. că Cioran a fost de stînga, mai exact, marxist, şi 2. că ideile din Schimbarea la faţă a României l-au anunţat pe Ceauşescu.

Să fie dl Matei sănătos şi harnic pe mai departe şi să ne explice şi-n viitor tot ce-i va trece prin minte. Dar să fie mintea lui. Pentru că, acum, interpretările lui, pe care le-am numerotat cu 1 şi 2,  sînt luate amîndouă din cartea Martei Petreu, Un trecut deocheat sau Schimbarea la faţă a României (1999). Autoarea a arătat atunci, în 1999, că: a) Schimbarea la faţă a României este, în soluţiile sale, o combinaţie de extremisme, adică de idei ale extremei drepte şi ale extremei stîngi, ale nazismului şi ale comunismului, şi-a stabilit chiar nişte filiaţii marxiste; şi că: b) Emil Cioran a fost profetul lui Ceauşescu. A vorbit deci şi despre stîngismul marxist al lui Cioran, şi despre protoceauşismul lui. De ce o mai pune dl Matei la punct acum? Pentru că aşa e moda în capitală? Sau ca să îi poată împrumuta nestingherit interpretările şi descoperirile? Sau, precum croitoraşul cel viteaz, pentru două dintr-o lovitură?

Ne întrebăm: Este dl Matei un cioranolog ignorant? Sau este un cioranolog cunoscător? Dacă este ignorant, de ce este aşa de obraznic şi de ce crede că interpretarea lui Cioran începe cu el? Dacă este cunoscător, de ce nu citează?

Cum spuneam, îi dorim dlui Matei să fie sănătos şi harnic şi pe mai departe. Pentru că există Pe culmile disperării în japoneză, aşteptăm cu pacienţă ca dumnealui să-şi încerce puterile şi pe această carte, pe care s-o retraducă glorios din japoneză în română.

(Nego)

Nego

Dl Alexandru Matei, retraducător

» anul XXI, 2010, nr. 1 (236)