Poeme de Ion Zubaşcu

  Noi teritorii pentru poezie 

de-acum trupul meu nu mai este al meu

ci doar al acestor femei străine care sporovăiesc întruna

într-o lume îndepărtată paralelă cu universul organelor mele

şi al paletei de cobalt din capul straniu al cobaltronului

pe harta acestor teritorii încă necunoscute poeziei române

scria Hic sunt leones dar eu am fost pe aici înaintea voastră

ca exploratorul din junglă între triburi stranii de canibali

se poate trăi şi dincolo de aceste graniţe nu vă fie frică

se poate trăi

  Pe patul cobaltronului 

din clipa când tehnicienele îmi caută punctele de iradiere

tatuate pe şolduri şi desigur în zona pelviană

cu feţele lor secţionate de laserii roşii de poziţionare

toate primejdiile de moarte stau la pândă

jur-împrejurul fragilului meu trup

gol ca un stârv pe patul metalic al cobaltronului

mă amuşină cu ochii sticlind

pe marginile cărnii mele din afară şi dinăuntru

cu colţii sticlind de strălucirea razelor de cobalt

moartea salivează deja în jurul bietului meu trup

împrejmuindu-mă din toate părţile cu poftele ei feminine

fremătând în sine ca un arc încordat

abia aşteptând să dea drumul asupra mea

tuturor bolilor amorţite din mine

care pândesc de o viaţă momentul de atac

această clipă de slăbiciune a sistemului meu imunitar

să se năpustească prin toate celulele mele

rămase acum fără putere şi apărare

mutând istoricele câmpuri de bătălie ale lumii

în geografia dinăuntrul organismului meu

şi numai tu, Doamne, mi-ai mai rămas în preajmă

după ce asistentele au tras huruind uşile grele de plumb

aşa cum visele nevăzătorilor care-au orbit în adolescenţă

au cadre vizuale doar din copilăria dinaintea orbirii

deşi acţiunea visului se petrece în plină maturitate

tu eşti singurul care mă mai poţi acum apăra

din clipa când se aprinde becul roşu din peretele buncărului

şi timpul iradierii cu razele ionizante

începe să ţiuie straniu ca o bombă cu ceas

  Cine donează sânge pentru tine? 

şi se apropie ziua întoarcerii în Bucureşti

internarea analizele pregătitoare şi apoi operaţia

chirurgul ţi-a cerut trei, patru donatori de sânge

trebuie să aduci adeverinţele de donaţie şi ai o emoţie

pe care n-ai mai trăit-o niciodată până acum

cine va dona sânge pentru tine? cine va merge la secţia Hematologie

a unui spital de la marginea Bucureştiului cine-şi va pierde

o zi din viaţă şi 450 g de sânge din propria viaţă

pentru sănătatea ta? rând pe rând se răresc cei care au sărit

să te ajute în prima clipă trei prieteni au plecat în concediu

sora din Maramureş va veni la Fundeni dar nu poate dona e bolnavă

nu ştii sigur nici dacă soţia e compatibilă ca vârstă şi greutate

cu nenumăratele criterii de donare fiica mai mică

are rh-ul negativ şi-a purtat propria sarcină cu chinuri de moarte

un fiu a plecat cu prietenii în munţi au mai rămas doar băiatul din Anglia

şi fiica mai mare din Bucureşti în ei îţi e toată speranţa

vor încerca să-i roage pe prietenii lor

şi prietenii pe prietenii lor până la urmă s-ar putea întâmpla

să-ţi doneze sânge oameni pe care nu i-ai văzut niciodată

şi despre care nici nu ştiai că există aşa cum şi tu

eşti mai sigur că scrii aceste cuvinte pentru ei

cei nevăzuţi şi necunoscuţi decât pentru oamenii tăi

te vei trezi de pe masa de operaţie cu aceste întrebări simple

care te vor urmări tot restul zilelor tale până la moarte:

cui îţi dăruieşti tu cuvintele? cine donează sânge pentru tine?

  Politică la Oncologie 

câştigă întotdeauna alegerile cine are Internele n-aţi văzut

că semiguvernul Boc a căzut după demiterea ministrului pesedist de interne

cine are Internele la alegeri câştigă totul între cei patru canceroşi

cu branulele în vene şi citostaticele picurând din pungile fixate pe stative

unul era fan prm le vorbea întruna doamnelor întinse pe paturi

cu toate organele lor interne invadate de metastaze în ultima fază

de parcă politica lui Vadim ar fi fost tratamentul miraculos aşteptat

şi nu Avastin de 2500 dolari fiola de curând lansat în America

cu cine să mai votezi cu Bombo, cu Prostănacu, cu Crinişor

nu-s toţi nişte hoţi ordinari s-a terminat şi cu ei cincinalul Băse s-a fâsâit

doamna tânără din Piteşti se întorsese de curând din Viena

unde făcuse tratamentul cu raze X într-o clinică particulară

acolo medicii nu suflă în faţa bolnavului zicea cred şi eu

pentru 20 de mii de euro vorbea interminabil la celular auzi tu

să înnebuneşti soţia amantului meu era prietenă din copilărie

cu cea mai bună prietenă a mea ei, ce zici tu de chestia asta?

dar s-a purtat ca o doamnă mai mult decât ca o doamnă

ştia de soţul ei şi de mine câtă vreme îmi aduce banii acasă

ţine la mine şi la copii se mai scapă şi el pe de lături zicea

cine e sfânt în ziua de azi pe holul Oncologiei televizorul era în delir

tunetele politicienilor se întretăiau cu scâncetele bolnavilor

care o strigau pe sora Felicia când citostaticele nu mai picurau

va veni un guvern de patruzeci de zile cât un parastas sănătos

nouă românilor ne reuşesc doar înmormântările şi mai ales

petrecerile de după cu fasole sarmale şi vin fiert de la Burebista încoace

dar ce se întâmplă cu noi suspina doamna care citea Omul frumos

de Dan Puric cu fiica alături pe marginea patului ce se va alege şi de noi

toţi ameninţă se sapă unii pe alţii şi ţara dă tot timpul înapoi

iar ei fac spume la gură zi şi noapte şi conduc România de pe sticlă

aşeptând Salvatorul pe cal alb sau măcar Neamţul salvator

nu vedeţi că toate dezastrele noastre naţionale se întâmplă

doar când psd-ul lui Ilici nu e la guvernare la noi nu se face politică

se trag sfori pentru privilegii capitalişti comunişti canibali tot un drac

doar trei oameni din parlament au votat cu 254 de mâini

doamna din Piteşti arăta încă bine cu brăţările cerceii mari

şi lanţurile ei de aur ca un sarcofag venit la propria înmormântare

nu ştia dacă o va întinde până în vară aşa că şi-a cumpărat acum bilet

pentru un tur în Grecia voia să ajungă neapărat la moaştele Sf. Nectarie

şi la Brâul Maicii Domnului dar tocmai când îşi imagina

254 de parlamentari votând moţiunea de cenzură cu branulele în vene

fetiţa a ţâşnit din salon scăpând cărticica de rugăciuni din mâini

Felicia veniţi vă rog repede repede mama scuipă cheaguri negre de sânge

 

Ion Zubaşcu

Poeme de Ion Zubaşcu

» anul XX, 2009, nr. 12 (235)