Prapor comunizma

 

Virgil Stanciu

 

Ce a fost rău în comunism? – Mizeria şi stresul de fiecare zi (căutarea disperată de alimente pentru suplimentarea raţiilor, cozile la benzină şi altele), întreruperile de curent (fiica mea învăţând la lumânare pentru admiterea la Medicină), frigul din apartamente, programele sărăcăcioase de televiziune, filmele 100% socialiste din cinematografele anilor 1980.

– Îndoctrinarea susţinută, deşi total ineficace (spălarea creierelor): învăţământ politic (la care noi, de fapt, la Filo, discutam relaxat cu prof. Paul Schweiger, metodistul, chestiuni de lingvistică matematică, structuralism, semiotică), şedinţe de partid (totuşi, prilej bun ca lumea să se mai întâlnească şi să joace „Oameni celebri“) şi, cele mai nesuferite, „discuţiile individuale“, spovedania anuală.

– Lipsa libertăţii de a călători liber peste hotare.

– Dificultăţile de informare: acces dificil la ziare şi reviste străine, cărţi intrate prin contrabandă, cenzurarea scrisorilor.

– Dificultăţile de comunicare: cenzurarea scrisorilor din străinătate, teama de a-ţi întâlni prietenii veniţi din alte ţări, sentimentul de izolare culturală. O notă specială: fenomenul de pierdere a prietenilor români, prin expatrierea acestora şi nevoia de a rupe, ŕ contre cśur, relaţiile cu ei. Nu-i vorbă că şi ei te uitau repede.

– Atmosfera sumbră, nesiguranţa, frica de Securitate (mie nu mi-a fost frică, dar am avut un meci crâncen cu ei în iunie 1989).

 

Ce a fost bun în comunism? – Mai puţină violenţă, bădărănie şi mojicie decât acum. Lumea era mai stilată (simţită).

– Preţuri modice la cărţi, ziare, reviste, cinematografe.

– Onorariile mult mai bune pentru scriitorii care puteau publica: pentru o traducere din 1988 am primit o sumă echivalentă cu zece salarii lunare, azi primesc pentru una cel mult echivalentul unui salariu.

– Educaţia mult mai serioasă în şcoli şi universităţi, selectarea mai atentă a valorilor.

– Existenţa unor foruri (chiar şi penibile) care inhibau exercitarea discreţionară a bunului-plac („aşa vrea muşchii mei“).

 

Ce ne-a adus anul 1989? – Paşaportul în buzunar, dreptul de a-l folosi oricând vrei sau poţi.

– Acces liber la informaţie, devenită copleşitoare.

– Posibilitatea de a câştiga, nu doar prin potlogării, ci şi prin muncă cinstită, mai mult şi de a-ţi asigura un nivel de trai mult mai decent.

– Ruperea relaţiilor cu mulţi prieteni, pe motive politice.

– Confuzia politică.

– Înrăutăţirea climatului social, prin exacerbarea individualismului şi a bunului-plac.

Virgil Stanciu

Prapor comunizma

» anul XX, 2009, nr. 12 (235)