Toate iluziile au fost interzise

 

Dan Stanca

 

În ianuarie 1990, mi-aduc aminte perfect, Andrei Pleşu dădea un interviu în România literară, în care spunea că, din acel moment încolo, toate iluziile ne sunt permise. Puţini au înţeles atunci ironia fină a maestrului, care, într-un moment al entuziasmului neţărmurit şi al unui idealism intransigent, ne atrăgea atenţia că nu intrăm în epoca certitudinilor şi a fericirilor, ci, dimpotrivă, în aceea a iluziilor, a mirajelor, a voluptăţii de-a ne înşela şi de-a suferi îngrozitor din cauza aceasta. Andrei Pleşu a intuit perfect. Cei 20 de ani care au trecut din 1990 sunt anii iluzionării şi ai dezamăgirii, ai unei vieţi din ce în ce mai grele, mai ales pentru oamenii care nu ştiu altceva să facă decât să scrie şi să citească. De aceea spun că de acum încolo, după acest fatal „aprčs vingt ans“, toate iluziile ne sunt interzise. Nu ne mai putem îmbăta cu nimic, nici cu cel mai bun vin de buturugă, nici cu cel mai fin coniac, cu nimic, nimic. Iluziile au fost aruncate la gunoi. Am intrat într-un sistem din care nu ne mai putem elibera. Suntem oamenii deziluziei sau care nu se mai pot iluziona. Valorile sunt terfelite prin scepticism şi relativism, absolutismul, în consecinţă, e privit cu rea-credinţă, dacă faci o afirmaţie hazardată vin noii comisari ai corectitudinii politice şi te belesc... Atunci ce să mai aşteptăm, cum să ne mai iluzionăm? În 1990 puteam să visăm orice, de aceea am şi fost fericiţi, fiindcă nimeni nu ne îngrădea visurile. Acum, dacă eşti visător, eşti luat în râs. Nu atât cartea contează, cât felul cum ştii s-o promovezi, ce tehnologie a marketingului foloseşti etc., etc., aşa că vorbă multă, sărăcia omului. Şi eu acum, scriind aceste rânduri, simt oboseală, inutilitate, zădărnicie. Poate exagerez, dar întotdeauna am crezut că exagerarea este începutul metafizicii. Nu poţi să ai sentiment metafizic dacă nu te detaşezi de lume şi nu arunci asupra lumii voalul supremei desconsideraţii. Tiranul a murit şi ne împresoară spectrul otrăvit al lui Nimeni, cum scriam într-o carte. Poate o să mai scriu...

Dan Stanca

Toate iluziile au fost interzise

» anul XX, 2009, nr. 12 (235)