Poeme de

Péter Demény

  

Psalm

 

Vine peste mine marea,

vine peste mine pământul,

vine peste mine ceriul înfricoşător,

stelele tulburătoare –

nu mă lăsa, Doamne, să pier.

 

Te văd prin negura vremii,

te doresc, gura mea te cheamă furtunos,

părintele meu duşman şi duşmănit,

vreau să suferi şi să mori cu mine.

   

Pătura neagră

 

Doamne, cît am aşteptat-o să vină,

cît m-am uitat în direcţia în care

a apărut în sfîrşit plutind ca marea,

cît m-am rugat:

vino odată, e atît de greu aici,

sînt singur ca un arici flămînd,

apa mă-neacă, iarba mă strînge,

tufişurile mă taie, ţărîna mă-nghite,

vino, te rog –

 

nu pot pleca cu tine.

 

Péter Demény

Poeme

» anul XX, 2009, nr. 10 (233)