Austeritatea de fond

 

Romulus Ruşan

 

N-am depins niciodată de prea mulţi bani de la stat, n-am fost interesat de ceea ce azi se cheamă „grila de salarizare“, şi asta pentru că n-am fost niciodată un consumist (nici măcar un consumator onorabil). Încât criza de azi şi multele „crize“ prin care am trecut m-au afectat mai mult psihologic decât economic.

Dacă până în 1989 publicam cărţi în 30.000 de exemplare (tirajul maxim admis) şi mi se plătea onorariul „la mediu“ doar pentru 10.000 de exemplare, după 1989 am publicat cărţi în 1000-1500 de exemplare, iar onorariul a fost practic nul. Majoritatea colegilor noştri se bucură acum să facă rost, cel mult, de bani pentru hârtie şi tipografie, nemaiavând nicio altă pretenţie.

Poate exagerez, dar concurenţa cărţii de divertisment şi a divertismentului de orice fel este mai ucigătoare pentru cartea de literatură sau de istorie decât orice criză economică. Va reuşi, oare, aceasta din urmă să-i facă pe oameni mai înţelepţi, mai serioşi? Paradoxal, o reîntoarcere la austeritatea de fond ar putea aduce pentru cartea serioasă un câştig spiritual. Sunt, oare, un naiv?

Romulus Ruşan

Austeritatea de fond

» anul XX, 2009, nr. 10 (233)