Nimic... totul...

 

Minerva Chira

  

„Renunţarea la dorinţă înseamnă suprimarea suferinţei.“ Din cîte-au fost, doar două au rămas: cea de-a vedea cultură şi-a scrie. După ce-am pierdut-o şi pe Mama, am început să călătoresc. În fiecare vacanţă de vară plec, pe banii mei, într-o ţară străină. Au fost ani cînd am văzut şi două, dacă au fost mai aproape. Am avut şi „norocul“ să devin vegetariană. Binecuvîntate fie bolile! Plante care cresc sălbatic, legumele şi zarzavaturile cultivate şi îngrijite de mine, fructele pomilor – deja rodesc şi cei pe care i-am plantat eu – formează hrana mea. Odăile gem de mireasma plantelor medicinale, pentru care am deja ochiul format. Maşină n-am, locuiesc în casa părinţilor. Leafa de dascăl mi-a fost suficientă pentru a vedea, cu grup organizat şi ghid, din 1995: Italia, Grecia, Franţa, Anglia, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Spania, Portugalia, Coasta de Azur, Andorra, Gibraltar, Germania, Austria, Belgia, Luxemburg, Olanda, Turcia, Rodos, Creta, Santorini, Spinalonga, Malta, Sicilia, Corfu, Elveţia, Croaţia, Rusia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Liechtenstein, Capri, Monaco, Suomelino, India, Nepal, China, Tibet, Israel, Egipt.

Nimic nu am, totul mi-e de prisos. Poezia e oxigenul.

Minerva Chira

Nimic...totul...

» anul XX, 2009, nr. 10 (233)