O profesie nerentabilă

 

Iulian Boldea

  

Cum stau cu banii? Destul de bine. Dar nu din pricină că scriu şi public cărţi sau articole în reviste. Recunosc, recurg la diferite forme de investiţii (dobânzi bancare, asigurări de capitalizare, pensii private sau acţiuni tranzacţionate pe piaţa de capital) pentru a-mi spori, cât de cât, veniturile provenite din profesia de dascăl universitar. În general, criza economico-financiară reprezintă o posibilă ameninţare (prin deprecierea şi devalorizarea unor active, prin inflaţie şi deficit comercial), dar, poate mai mult decât atât, reprezintă şi o oportunitate. Oportunitatea de a cumpăra ieftin diferite produse (de la mărfuri la proprietăţi imobiliare sau acţiuni subevaluate ale unor societăţi listate pe bursă). Despre confortul material, nu pot să mă plâng; faptul că nu duc grija zilei de mâine reprezintă certitudinea unui confort îndestulător, pentru a putea citi, scrie, susţine cursuri, în condiţii acceptabile. În ce priveşte scrisul, acesta a contribuit într-o măsură insignifiantă la confortul material de care vorbeam. Prea puţine edituri oferă drepturi de autor pe măsura eforturilor pe care le presupune scrierea unei cărţi, prea puţine reviste de cultură mai oferă onorarii decente. Nu este, desigur, vina revistelor, confruntate, la rândul lor, cu dificultăţi financiare insurmontabile, care le aduc în pragul falimentului. Dacă s-ar hotărî să trăiască numai din scris, nu ştiu câţi dintre scriitorii români de azi ar putea supravieţui. Cu câteva excepţii pe care le ştim, ale unor scriitori editaţi în tiraje de masă, promovaţi prin campanii inteligente de marketing şi, ca atare, recompensaţi cu drepturi de autor pe măsură (Cărtărescu etc.), marea majoritate a scriitorilor ar eşua, financiar vorbind, dacă nu ar mai avea o slujbă. Cea mai defavorizată profesie din România este aceea de scriitor. E o profesie neremunerată, căreia nu i se acordă sporuri, de stres, de toxicitate sau de alt tip, e o profesie minată de imprevizibilul şi de inefabilul inspiraţiei, o profesie căreia statul român nu îi acordă nici cea mai mică atenţie. Ea nici măcar nu apare în noua grilă de salarizare a bugetarilor. E, ca să spun aşa, o profesie care nu există în cadrul legal al salarizării, în ciuda faptului că e exercitată de atâţia vânători de absolut şi de himere. Niciodată nu a fost altfel şi, pesemne, niciodată nu va fi altfel. E o profesie total nerentabilă, o profesie ce nu îţi poate asigura traiul cotidian, dar pe care, odată ce ai deprins-o, nu o mai poţi abandona. Îi rămâi prizonier toată viaţa. E o profesie care se transformă, încet-încet, în metabolism propriu, luând, ascultătoare, forma destinului şi a făpturii tale.

 

Iulian Boldea

O profesie nerentabilă

» anul XX, 2009, nr. 10 (233)