Noii faraoni

Înainte de-a devasta străzile următoare

Înainte de-a continua să decapităm statui

Rămase fără apărare

Vă propun o delapidare mai constructivă.

Nu, nu cărţile trebuie arse

Nici bărbile sau perucile generalilor de bronz.

Va trebui să începem cu dolarii noştri cei de toate zilele,

Icoane false ce ne-au furat sufletele decolorate de lăcomie.

 

Pe fiecare bancnotă chipul cuiva e urât de cineva.

Credeţi că generalul Grant e iubit în Atlanta de 50 de dolari?

Sau că Washington, părintele ţării, arde mai prost pe hârtia de 1 dolar?

De ce Lincoln merita doar 5 dolari, şi Hamilton 10?

Nu mai vorbesc de mărunţişul ce ne cade neatent din buzunare,

De Benjamin Franklin,  cel mai inflamabil patriot.

El a descoperit paratrăsnetul şi libertatea de 100,

Cea mai arzătoare bancnotă.

Daţi-le foc şi hai să facem apoi schimburi în natură, ca pe vremuri

Să vedem cât mai valorează Alaska, Luisiana, California

Şi toate jurămintele noastre cu mâna pe piept.

 

Vreţi să întindem istoria pe masă

Ca pe un urs împuşcat în inimă?

Vreţi s-o disecăm vânătoreşte până mai mişcă puţin?

Sau vreţi să punem cu toţii ceasurile să sune la 6

Să ne duce la serviciu, să mâzgălim alte hârtii, să turnăm beton

Peste cofrajele ruginite de vreme.

 

Istoria lumii e un dicţionar al urii explicat de învingători

Care pot lua oricând locul învinşilor

Ce stau la pândă amestecând beton şi hârtie.

Vechii faraoni îşi remodelau doar capul

Peste capul fostului faraon mort

Şi două-trei hieroglife în care stăpânul sau sclavul

Aveau un picior în plus.

De ce nu ardem toate bancnotele astea pline de chipuri

Şi de „In God we trust“?

Măcar să vedem că cenuşa e totdeauna cenuşie

Nici albă, nici neagră.

Vom ajunge cu toţii împăcaţi, săraci şi egali

Ca o cireadă de vaci pestriţe

Mânate de pe pajişti direct spre abatoare străine.

 

 

Fabulă

Ia uite cât de nebăgată-n seamă am ajuns

Spuse vulpea frustrată, fluturându-şi coada deasă

Pe terenurile de vânătoare ale stăpânilor.

De ceva timp nimeni nu mai trage după ea

Oricât ar da iama prin coteţele de găini

Care au învăţat să se apere singure.

E sezonul la fazani, căprioare şi cerbi

Care pe lângă că se-nmulţesc peste măsură

Mai pot fi şi mâncaţi, fezandaţi, împăiaţi.

Veveriţele, nurcile şi râşii se predau de bună voie

Cu blănurile scoase pe jumătate

Doar-doar vor fi băgaţi în seamă

Pe acest nedrept câmp de vânătoare.

O, cât îşi doresc să audă alice zburându-le pe lângă urechi

Gata de-o imortalitate în vitrina vreunui muzeu

Unde elevi silitori le vor recunoaşte după numele lor în latină.

Câtă injustiţie, câtă nepăsare prin pădurile patriei.

Până şi girafa îşi pleacă gâtul pervers

În faţa leului, care mai bine ucide puii leoaicei infidele

Cea care l-a scăpat de câteva ori de la moarte

Atunci când marele vânător

Trăgea după el cu mingi grele de golf.

 

 

Cimitir în New York

Ce activitate febrilă e în cimitire

Se sapă morminte zi şi noapte

Se aruncă oase vechi şi noi

Pentru morţii îngropaţi după banii din chimire.

Preoţi şi rabini dau dezlegări

Pentru legale incinerări

Facute în grabă după noile nevoi

Pe care nicio credinţă nu le-a prevăzut

În aceste stranii împrejurări.

Focul purifică totul e demult cunoscut

Îţi bagi mâna în el şi vei fi curăţat

Şi de păcatele ce nu le-ai făcut.

 

Dacă ai scăpat cumva cu viaţă

Poţi urina pe câteva statui sfinte

Şi pe madonele care s-au rugat pentru tine

Înainte ca tu să te naşti

Şi să poţi să ţii minte.

 

 

Pieţele lumii

Văzute din satelit toate pieţele lumii arată la fel.

Regii şi eroii naţionali toţi călare cu sabia-n mână

Gata să reteze capete plecate

Pe caii lor cu coama în vânt şi cozile ridicate.

E mult bălegar şi sânge închegat

Prin pieţele lumii nevindecate.

Nu simţiţi că trage un curent neaşteptat

Printr-o uşă lăsată deschisă în spate?

 

Soclurile intelectualilor sunt atât de mici

Că trebuie să apropii mult imaginea

De parcă ai privi nişte pitici.

Ruşinat Pasteur tocmai a fugit de pe soclu

Stă speriat  în spatele unui microscop

Privind miop spaima lumii întinsă pe lamă de-un cioclu.

Pe Churchill l-au ascuns la timp într-o cutie

Înainte ca huliganii să-i smulgă din patriotism

Trabucul ce-i mai fumegă încă între degete.

Ce obicei prost fumatul şi îndârjirea de-aţi iubi patria

 

Un orăşel mic din Carpaţi, din Urali, sau de undeva din Coreea

E atât de puţin luminat noaptea

Încât sateliţii, care pot număra toţi licuricii lumii

Nici măcar nu le mai recunosc existenţa.

Sunt locuri în lume în care abia găseşti o priză bună pentru un latop

Dar acolo se poate ascunde cel mai periculos spărgător de coduri.

Două-trei clicuri în plus, un password ghicit la nimereală

Şi jumătate din America poate orbi pe jumătate

Băncile îşi vor falsifica sau arde singure banii

Se vor sparge zece baraje de hidrocentrale

Peste toate statuile ruginite

Peste goliciunea grecilor antici ciopârţită de barbari.

Sute de sateliţi vor crede că a venit sfârşitul lumii

Iar noi vom fi şterşi pentru totdeauna

De pe lista de binefaceri a mogulilor

Care tocmai erau pe punctul să descopere imortalitatea

Şi greutatea exactă a sufletelor

Ce merită trimise în Univers.

 

Un clic în plus pe o tastă

Şi putem intra cu toţii într-o pantomimă absurdă

În care vom şterge la nesfârşit aceeaşi fereastră

Aburită pe ambele feţe.