Mireia Vidal-Conte

Mireia Vidal-Conte (n. 1970, Barcelona), poetă şi traducătoare catalană. Este prezentă în presă şi cu articole de critică literară. A tradus din Briggitte Oleschinski, Eugenia de Vasconcellos, Virginia Woolf, Anne Sexton, Anne Carson, Sophia de Mello, Teresa Rita Lopes etc. A publicat volumul Com elles, una antologia de poesia del s. xx (Ca ele, o antologie a poeziei din sec. xx), o selecţie din creaţia celor mai mari voci poetice feminine ale lumii din secolul trecut. In 2017 a fost distinsă cu prestigiosul premiu Serra d’Or de poezie, pentru volumul Ouse. Poeziile din selecţia de faţă fac parte din volumul Severa rosa (Severul trandafir), 2019. (X.M.P., J.B.M.)

 

XIV

în acest graal e laptele

copilăriei tale

bea-l înainte ca noaptea

înainte ca minciuna cea mai fină

înainte ca fiara să-nceapă

să-l acrească înainte

de aniversări

de guzganii măreţelor serbări

 

 

XVII

(să vezi ofilirea chiar

în faţa ta şi să înţelegi

cuvântul)

ca să înţelegi ofilirea

nu-s o piedică firmiturile

şterge praful de pe gestul simplu şi totul
totul totul

revine la curăţenia dintâi

 

 

XXI

opusul aerului

cenuşi odioase ca

durerea bestia

expertă în epică

şi în alte renunţări

 

 

XXVIII

pe întuneric nu

văd destule profile

copii cântând şi târând după ei

trupuri ce mor pline

de trupuri

scuze sau nervuri proprii

de prostie

*

limacşi

prin colţuri ziduri

de spinări caută

un strop de supravieţuire

în celălalt, înecat

în mine

*

referinţe exacte

puncte precise unde să înoţi

fără să-ţi pierzi suflarea

mare îndestulă

steag verde cum

cea mai nobilă

dintre literaturi

 

onoarea decenţa au nevoie de

demnitate

*

se simte imediat frauda

un mincinos nu se căsătoreşte nu face

cu Buda

copii marionete sau vreun lama

plaja cu foarfeca

taie dinţii

 

ziua aceea

am putut-o trăi

doar prin umilinţă

*

poezia aceea

atât de a clipei atât

de imanentă memoria nu

nu mai e necesară

*

nu a ştiut să îmbrăţişeze

nici asta

şi pierderea tot ea este

eu însă ştiu

să le disting mirosurile

*

spectrul înaintează piaţa

târăşte după ea vechea expresie

împietrită despre

floricele galbene de-un cenuşiu şters

mafia şi lipsa de strategii

ruşinea sau tortura de-a fi

ratat cel mai uşor joc

e-atât de greu

să-mpuşti mereu doi iepuri dintr-un foc

mai puţin pentru mine

*

Omagiu memoriei Cristinei Vidal Conte

 

sora nu

nu erai străina

cea care mă-mbrăţişezi în fotografia
din hol

răsună absenţa iubirii tale

când îţi scriu numele

*

erau în jurul tău toţi

eu căutam cheile

ai să vii acasă pierdută

fiică a nomadismului etern

atâtea camere proprii

s-au născut din acel zâmbet

*

nu-mi amintesc părţile amforei

eu vedeam gura

naufragiului ei

în piele suc şi fărâme de ciorchine

vom face vinul femeilor

vom călca strugurii

nu e termen tehnic

să reţină ce dăinuie în picioare

după atâta must

*

poemul lung nu-i făcut pentru scrisul
de tranziţie

hârtie brută

leandri imperfecţi vor să scrie o grădină

pe care doar el

o ştie îndeajuns

*

traversarea fisurii

a vechilor prietenii

sămânţă de praf

n-o să adune nicicând nu-urile

*

lui Màrius Sampere, in memoriam

 

şi ai să priveşti drept

în noii ochi ai Demiurgului

când o să zici am violat adevărul

unicei tale fiice

 

Traducere de Jana Balacciu Matei